ACTRIȚA STORNO

Staționăm în zona penibilului. Din ce în ce mai mult penibil ne acoperă ca un nămet uriaș, din care nu mai reușim să ieșim. Rătăcim prin cea mai mare confuzie. Avem nevoie de o nouă eliberare, avem nevoie de un șoc puternic, care să ne scape de acest înveliș sub formă de carapace, sub formă de capcană inchizitorială.

Nimic nu ne mai iese, totul se întâmplă pe dos, contrar așteptărilor noastre. Avem ghinion sau nu suntem inspirați să ne recunoaștem în luciul faptelor noastre. Totul pare să fie străin, necunoscut, imposibil de înțeles. Cerem, gândind că oricum ni se va da, fără ca să fim conștienți că nimic din această viață nu este pe gratis, că pentru tot trebuie să existe o plată, un preț, o șansă de evaluare, în conformitate cu valoarea comensurată.

Avem din ce în ce mai multă nesimțire, din ce în ce mai multă îndrăzneală, tupeu, accidentând grosolan bunul simț, pozând în toleranții care nu sunt tăntălăi. Șmecheria a ajuns să fie adevărata politică de stat a României, în consistența căreia curge mizeria sub formă de ”esență a democrației”.

Mostra cea mai fidelă acestei afirmații o constituie apariția de tip infractoare a Alinei Gorghiu, pe la ușa unui apartament, încercând să convingă un copil să-i deschidă când părinții nu sunt acasă. Imaginea de boschetar a liderului PNL nu a putut fi desprinsă de textul cu ajutorul căruia zăluda a încercat să intre în apartament. Îi spunea fetiței că ea, deputatul Alina Gorghiu, din PNL, îi semnalează pericolele copierii temelor către Victor (Ponta) și furtului sandvişului de către Liviu (Dragnea),  atâta timp cât  sunt șanse mari ca PSD să vină, la rândul său, la ușă.

Românii au reacționat față de această mizerie, sancționând-o cu înjurăturile necesare înțelegerii că ”producția TV” a Alinei Gorghiu este mai jalnică decât imaginația ne lasă să înțelegem această vocabulă.

Nebunia dată de disperarea de a te face cunoscut, de a te lua în seamă, de a spune și ceea ce nu ești în stare să gândești o transformă pe Alina Gorghiu în cea mai penibilă făptură care, surprinzător, vorbește, articulează, este adevărat, într-o învălmășeală stridentă de cuvinte, din care se aud decât sunete, onomatopee, țipete.

Disperare, numele tău e Gorghiu și … rânduri, rânduri liberalii, galbenii pătați cu portocaliu. Circumscripția electorală în care Alina Gorghiu candidează, pentru Senatul României, este Timișoara, un oraș nevinovat, confiscat de un ciudat personaj, Nicolae Robu, primarul ales al bănățenilor,  ce poate fi asociat (în politică) cu spiritul clanului Cârpaci. Numele predestinat de a sluji fără nici un drept de semnătură, a adus-o pe Alina Gorghiu în brațele primarului, cel care i-a și descris un viitor luminos, oferind-o iluzia că va fi al doilea om în stat, ca președinte al Senatului. Inconștientul personaj timișorean, o rușine garantată pentru revoluționarii urbei (care nu s-au obișnuit cu gândul reparației istorice că Revoluția din 1989 a început la Iași, pe 14 decembrie, pentru ca, peste două zile să ajungă, și la ei, pe malurile Begăi), nu ezită să construiască tot felul de scenarii cu absorbirea întregii puteri politice de către liderii PNL. Se pare că Nicolae Robu are aceeași școală a nesimțirii, absolvită și de Alina Gorghiu, din care a lipsit ca obiect de studiu aritmetica, astfel încât, jalnicul procent de sub 30% (cât este creditat PNL la alegerile din 11 decembrie 2016) le dă voie să acceadă la toate funcțiile, ce vor fi câștigate prin votul popular și nu împărțite de Klaus Iohannis, așa cum le place liberalilor să se îmbărbăteze că ei vor fi câștigătorii, indiferent de ce se va vota (sic!).

S-ar putea ca Alina Gorghiu să bată, într-adevăr, din ușă în ușă, dar nu la apartamentele oamenilor, ci la ușile partidelor, în căutare de un loc de lider, căci la liberali, după 11 decembrie 2016, nimeni nu-i va mai deschide, dar nu din oarece motive de supărare, ci pur și simplu pentru că ușa va fi vraiște, deschisă, iar din interior nu va mai ieși nici o țipenie de liberal portocalizat.

Deocamdată ar trebui ca organele statului, care au în obiectul de activitate protecția copilului, să se sesizeze din oficiu și să o ia la rost pe actrița storno, care nu mai are limite și nici minte destulă să storneze socoteala politică, motivată și de fraza: ”Cel puțin chipul copilului trebuie protejat și nu amestecat în lăturile politicii dâmbovițene”!

ADI CRISTI