Președintele Klaus Iohannis a trimis, marți, Curții Constituționale a României o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii privind eliminarea unor taxe și tarife, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, anunță Administrația Prezidențială.

Redam integral sesizarea:

„Simplificarea procedurilor in raporturile dintre cetateni si autoritati, precum si diminuarea poverii fiscale, prin eliminarea unor taxe si tarife, sunt deziderate impartasite la nivelul societatii. Realizarea acestor deziderate implica, in mod necesar, adoptarea de masuri legislative coerente, eficiente, predictibile si, in acelasi timp, responsabile. Lipsa de coerenta, previzibilitate si responsabilitate a dispozitiilor legale adoptate in ultima perioada a fost frecvent invocata in fata Curtii Constitutionale, instanta constitutionala sanctionand incalcarea acestor exigente.

Legea privind eliminarea unor taxe si tarife, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative vizeaza eliminarea unor taxe achitate de catre persoanele fizice si juridice pentru anumite servicii prestate de autoritati si institutii publice. Prin continutul sau normativ, precum si din analiza modului in care a fost adoptata, legea ce instituie aceste masuri contravine dispozitiilor art. 1 alin. (4) si alin. (5), ale art. 102 alin. (1), ale art. 111 alin. (1) si art. 138 alin. (2) si alin. (5) din Constitutie, fiind incalcate normele constitutionale referitoare la principiul separatiei puterilor in stat si cel al legalitatii, raporturile Parlamentului cu Guvernul, rolul Guvernului, precum si cele care guverneaza bugetul public national.

I. Legea privind eliminarea unor taxe si tarife, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative contravine prevederilor art. 1 alin. (4), art. 102 alin. (1), art. 111 alin. (1)  si art. 138 alin. (2) din Constitutie

In prezent, sumele aferente taxelor a caror eliminare se are in vedere prin legea dedusa controlului de constitutionalitate se fac venit la bugetul de stat (taxele eliminate din O.G. nr. 24/1992 privind stabilirea anumitor servicii publice si a taxelor percepute pentru prestarea acestora pe teritoriul Romaniei, din O.G. nr. 128/2000 privind stabilirea unor taxe pentru serviciile prestate pentru persoanele fizice si juridice de catre Ministerul Administratiei si Internelor, din Legea nr. 198/2008 privind serviciile consulare si din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura), la bugetul asigurarilor sociale de stat (taxa prevazuta in art. 188 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), la bugetele locale (unele dintre taxele prevazute de Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru) sau se constituie intr-un fond special destinat finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului (taxa prevazuta de O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule). Totodata, unele dintre aceste  taxe  asigura o parte din veniturile proprii ale unor institutii si servicii publice autonome (unele dintre taxele prevazute de Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului si taxa prevazuta de Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune).

Conform art. 111 alin. (1) teza finala din Constitutie, in cazul in care o initiativa legislativa implica modificari bugetare,  este necesar ca Parlamentul sa solicite o informare din partea Guvernului. De asemenea, alin. (2) al art. 111 din Legea fundamentala stabileste ca membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului, iar daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie. Solicitarea informarii reprezinta asadar, pe de o parte, o obligatie constitutionala pentru Parlament si o garantie constitutionala a colaborarii dintre Parlament si Guvern, iar pe de alta parte, cele doua norme instituie obligatii reciproce in sarcina celor doua autoritati publice (Decizia Curtii Constitutionale nr. 515/2004). Totodata, prin Decizia nr. 1.056/2007, instanta  de contencios constitutional a statuat ca ￢aceasta obligatie a Parlamentului este in consonanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 138 alin. (2), care prevad ca Guvernul are competenta exclusiva de a elabora proiectul bugetului de stat si de a-l supune spre aprobare Parlamentului. In temeiul acestei competente, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fara sa ceara Guvernului o informare in acest sens. Dat fiind caracterul imperativ al obligatiei de a cere informarea mentionata, rezulta ca nerespectarea acesteia are drept consecinta neconstitutionalitatea legii adoptate￢. Aceasta informare a Parlamentului de catre Guvern are ca obiect nu actul normativ in sine, ci efectele pe care masurile legislative preconizate prin proiectul de act normativ in cauza le genereaza asupra bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat si reclama cu necesitate informatii de natura tehnica pe care numai Guvernul este in masura sa le ofere.

Simpla solicitare a Parlamentului, in absenta unei informari efective din partea Guvernului, nu realizeaza, in opinia noastra, scopul urmarit de legiuitorul constituant in art. 111, respectiv acela de a asigura colaborarea efectiva intre Parlament si Guvern. Tinand cont de importanta legii bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat, importanta recunoscuta de legiuitorul constituant prin reglementarea unei proceduri speciale de adoptare a acestora, nu se poate ajunge decat la concluzia ca informarea prevazuta la art. 111 alin. (1) trebuie interpretata in sensul in care Guvernului ii este si permis sa redacteze in mod efectiv continutul informarii. In caz contrar, s-ar putea intelege ca ori de cate ori Parlamentul solicita Guvernului informarea cu privire la o initiativa legislativa ce are impact bugetar, Parlamentul ar putea inscrie de indata proiectul pe ordinea de zi a Parlamentului solicitand prezenta obligatorie a unui membru/reprezentant al Guvernului si ar putea considera ca, prin opinia exprimata de acesta, cerinta de art. 111 alin.(1) din Constitutie a fost acoperita (si, prin aceasta punctul de vedere al Guvernului a fost exprimat). In opinia noastra, o asemenea interpretare goleste de continut prevederile art. 111 alin.(1) si (2), indepartandu-se de la litera si spiritul Constitutiei.

Din analiza parcursului legislativ al legii pe care o supunem controlului de constitutionalitate se constata ca propunerea legislativa a fost inregistrata la Senat la data de 10.10.2016 si, in aceeasi zi, s-a solicitat si punctul de vedere al Guvernului, in conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) din Constitutie. La data de 17.10.2016, fara a avea informarea din partea Guvernului, Senatul a adoptat legea. In ceea ce priveste respectarea acestor dispozitii constitutionale, dispozitii dezvoltate atat in Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor,  cat si in Regulamentul Senatului, apreciem ca, desi la dezbaterile in plen a luat cuvantul secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice, nu a fost indeplinita exigenta constitutionala a informarii, prima Camera neputandu-si indeplini eficient functia legislativa, fara a avea reprezentarea impactului modificarilor bugetare.

Din stenograma sedintei Plenului Senatului din data de 17.10.2016 rezulta ca la dezbateri a participat secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice, ceea ce, aparent, ar acoperi lipsa punctului de vedere al Guvernului la acel moment. Prin Decizia nr. 515/2004, Curtea Constitutionala a statuat ca angajarea Guvernului si acoperirea cerintei prevazute de art. 111 alin. (1) teza finala din Constitutie opereaza numai atunci cand reprezentantul Guvernului isi exprima  acordul, fara echivoc, fata de amendamentele adoptate. Insa, in cazul de fata, aceasta cerinta jurisprudentiala nu poate fi considerata indeplinita, intrucat reprezentantul Ministerului Finantelor Publice nu a exprimat un acord, ci doar a comunicat potentialul impact al acestor masuri, sustinand ca acest impact a fost calculat de catre  ministerul de resort la ￢1,6 miliarde de lei, reprezentand 0,2% din PIB, fara a se preciza cu exactitate sursa de acoperire a acestor sume.￢

Termenul in care informarea este prezentata Parlamentului trebuie sa fie unul rezonabil, iar durata si efectele acestuia pot fi stabilite prin lege sau prin regulamentele parlamentare; solicitarea informarii trebuie, de asemenea, in mod obligatoriu solicitata de prima Camera competenta, care este tinuta la inceperea dezbaterii initiativei legislative de implinirea termenului in care a solicitat informarea. Termenul de 60 de zile stabilit de   art. 11 lit. b1) din Legea nr. 90/2001, precum si cel de 10 zile stabilit de art. 167 alin. (5) din Regulamentul Senatului, reprezinta termene ce au fost instituite, in mod incontestabil, cu scopul de a permite Guvernului sa realizeze o analiza concreta si completa a modificarilor prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat in vederea realizarii unei informari responsabile a legislativului pentru a adopta masuri al caror efect este asumat. Doar o astfel de abordare asigura realizarea garantiei constitutionale a colaborarii dintre Parlament si Guvern. Din aceasta perspectiva, natura juridica a acestor termene este una prohibitiva, altfel spus, in interiorul termenului, Parlamentul este obligat sa astepte punctul de vedere al Guvernului sau expirarea termenului defipt de lege. In caz contrar, adoptarea unui act normativ ce contine masuri  cu impact bugetar este realizata cu incalcarea atributiilor si rolului Guvernului, respectiv a art. 1 alin. (4). Or, in cazul legii supuse controlului de constitutionalitate, Senatul a  ignorat existenta acestor termene prohibitive si a dezbatut si adoptat legea dupa numai 7 zile de la momentul transmiterii solicitarii catre Guvern.

Punctul de vedere al Guvernului a fost transmis Camerei Deputatilor, cu o zi inainte de adoptare, astfel ca, la cea de-a doua Camera cerinta informarii este indeplinita. Dupa cum se poate observa, Guvernul a transmis un amplu punct de vedere, cu observatii ce cuprind o analiza concreta si completa a modificarilor preconizate. Astfel, pozitia Guvernului, exprimata fara echivoc a fost aceea de a sustine adoptarea legii numai sub rezerva insusirii observatiilor si propunerilor formulate. Mentionam ca, desi Parlamentul are competenta deplina de legiferare, in materia modificarilor bugetare, potrivit art. 21 si art. 22 din Legea responsabilitatii fiscal-bugetare nr. 69/2010, masurile ce conduc la diminuarea veniturilor bugetare trebuie sa fie insotite de propuneri de masuri de compensare a impactului financiar respectiv, prin majorarea altor venituri bugetare. Aceste masuri se adopta concomitent si trebuie avizate de Guvern.

Pentru aceste motive, apreciem ca simpla comunicare a impactului bugetar realizata de reprezentantul Ministerului Finantelor Publice cu ocazia dezbaterii in plenul primei camere nu echivaleaza cu o informare completa si lipsita de echivoc realizata de Guvern, astfel incat Senatul sa adopte aceasta lege cu respectarea exigentelor art. 111  alin. (1) din Constitutie. Corelativ, simpla solicitare de informare formulata de catre Parlament, in absenta unei informari efective din partea Guvernului, nu realizeaza scopul urmarit de legiuitorul constituant.

Din cele aratate mai sus, rezulta faptul ca principiul separatiei si echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca, in cadrul democratiei constitutionale, prevazut la art. 1 alin. (4) din Constitutie, este incalcat. In mod constant, jurisprudenta constitutionala a subliniat ca loialitatea constitutionala trebuie interpretata in stransa legatura cu acest principiu, aratand ca raporturile institutionale trebuie sa functioneze in cadrul constitutional al loialitatii si al colaborarii, pentru realizarea atributiilor constitutionale distinct reglementate pentru fiecare dintre autoritati, colaborarea dintre autoritati fiind una dintre conditiile esentiale si necesare pentru buna functionare a autoritatilor publice ale statului.

II. Legea privind eliminarea unor taxe si tarife, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative incalca dispozitiile art. 1 alin. (5) si ale art. 138 alin. (5) din Constitutie coroborat cu dispozitiile Legii responsabilitatii fiscal-bugetare nr. 69/2010 si ale Legii nr. 338/2015 pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificati in cadrul fiscal-bugetar pe anul 2016.

A. Avand in vedere faptul ca legea supusa controlului de constitutionalitate nu cuprinde un termen ulterior de intrare in vigoare, masurile adoptate vor produce consecinte imediate, fiind afectata executia in curs a bugetului de stat. Totodata, legea cuprinde masuri menite sa atraga majorarea directa si  indirecta a cheltuielilor bugetare, precum si masuri menite sa diminueze veniturile bugetare, ceea ce atrage incidenta dispozitiilor art. 15 si art. 21 din Legea responsabilitatii fiscal-bugetare nr. 69/2010. Cerintele stabilite in aceste doua articole urmaresc asigurarea si mentinerea disciplinei fiscal-bugetare.

In ceea ce priveste cheltuielile bugetare, masurile preconizate ar fi necesitat o fundamentare din perspectiva compatibilitatii lor cu obiectivele si prioritatile strategice specificate in strategia fiscal-bugetara, cu legea bugetara anuala si cu plafoanele de cheltuieli prezentate in aceasta strategie.

Referitor la masurile menite sa diminueze veniturile bugetare era necesara elaborarea fisei financiare si din perspectiva prognozei veniturilor bugetare si a afectarii tintelor bugetare anuale si pe termen mediu, ori, indicarea masurilor de compensare a impactului financiar respectiv, prin majorarea altor venituri bugetare.

De asemenea, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, la care fac trimitere art. 15 si art. 21 din Legea responsabilitatii fiscal-bugetare nr. 69/2010, in cazul propunerilor legislative, Guvernul va transmite Camerei Deputatilor sau Senatului, dupa caz, fisa financiara, in termen de 45 de zile de la data primirii solicitarii.

Legea privind eliminarea unor taxe si tarife, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative a fost adoptata fara a tine cont de vreuna dintre cerintele mai sus mentionate. In plus, Legea nr. 338/2015 pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificati in cadrul fiscal-bugetar pe anul 2016 impune respectarea limitelor specificate in cadrul fiscal-bugetar, fundamentate in strategia fiscal-bugetara, limite  obligatorii pentru anul in curs si pentru urmatorii 2 ani bugetari, precum si respectarea obiectivului bugetar pe termen mediu.

In plus, legiuitorul trebuia sa identifice in mod concret si sursa de finantare necesara pentru aplicarea legii. Potrivit art. 138 alin. (5) din Constitutie ￢Nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare￢. Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa a aratat ca art. 138 alin. (5) din Constitutie impune stabilirea concomitenta atat a alocatiei bugetare, ce are semnificatia unei cheltuieli, cat si a sursei  de finantare, ce are semnificatia venitului necesar pentru suportarea ei, spre a evita consecintele negative, pe plan economic si social, ale stabilirii unei cheltuieli bugetare fara acoperire (Decizia nr. 36/1996). De asemenea, Curtea Constitutionala a aratat ca sursa de finantare trebuie sa fie reala intrucat textul constitutional se refera la caracterul obiectiv si efectiv al sursei de finantare si opereaza cu elemente de certitudine si previzibilitate bugetara, in caz contrar el pierzandu-si ratiunea normativa si exprimand un truism, anume ca orice cheltuiala bugetara se suporta din bugetul de stat. (Decizia nr. 22/2016; Decizia nr. 581/2016)  De aceea, atribuirea unui atare inteles textului constitutional analizat ar echivala cu lipsirea acestuia de valoarea normativa inerenta oricarei prevederi constitutionale; or, actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat (legea trebuie interpretata in sensul producerii efectelor ei, si nu in sensul neaplicarii ei). Asadar, art. 138 alin. (5) din Constitutie nu se refera la existenta in concreto a unor resurse financiare suficiente la momentul adoptarii legii, ci la faptul ca acea cheltuiala trebuie sa fie previzionata in deplina cunostinta de cauza in bugetul de stat pentru a putea fi acoperita in mod cert in cursul anului bugetar.

Subliniem faptul ca eliminarea simultana a unui numar semnificativ de taxe implica o reducere importanta a veniturilor bugetare, in conditiile in care serviciile  publice pentru care acestea se achitau trebuie prestate in continuare. De altfel, asa cum arata si Curtea Constitutionala in Decizia nr. 141/1994, „o taxa are justificarea intr-o prestatie a unei autoritati publice”. Eliminand doar taxe, nu si serviciile prestate de autoritatile sau institutiile publice si pentru care se achitau respectivele taxe, legea determina suplimentarea indirecta a cheltuielilor aferente bugetelor publice. Si in aceasta situatie legiuitorul era tinut de respectarea  prevederilor constitutionale (art. 138 alin. 5, art. 111 alin. 1) si legale (art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, art. 7 si art. 15 din Legea nr. 69/2010 a responsabilitatii fiscal-bugetare), precum si de incadrarea in parametrii stabiliti printr-o jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale (Deciziile nr. 515/2004, nr. 1.056/2007, nr. 1354/2010, nr. 1358/2010, nr. 1360/2010, nr. 22/2016, nr. 581/2016 etc.).

B. Dintr-o alta perspectiva, invederam faptul ca legea este lipsita de predictibilitate si coerenta, deoarece nu cuprinde solutii legislative cu privire la ansamblul efectelor pe care le vor produce masurile instituite.

Prin art. I din lege sunt aduse modificari Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului. La pct. 3 din acest articol, corelativ masurilor de diminuare a veniturilor se stabileste ca finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente activitatii Oficiului National al Registrului Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale se realizeaza din fonduri provenite de la Ministerul Justitiei si din venituri proprii.

Totodata, potrivit art. XIII este modificata Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, in sensul ca fondul de lichidare va fi sustinut de  la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei, iar acoperirea cheltuielilor de publicare a Buletinul procedurilor de insolventa se suporta tot de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei.

In conditiile unui buget deja aprobat si in care nu exista nicio prevedere care sa fie acoperitoare pentru realizarea acestei cheltuieli, este evident ca nu exista alocatie bugetara pentru aceasta cheltuiala in bugetul Ministerului Justitiei. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale care prin Decizia nr. 22/2016 a transat o situatie similara si, in plus, a stabilit ca este de competenta Curtii sa garanteze asigurarea exigentelor constitutionale referitoare la certitudinea si previzibilitatea bugetara pentru ca atat Guvernul, cat si Parlamentul sa aiba reprezentarea reala a impactului bugetar al masurilor pe care le promoveaza si le adopta, dupa caz.

2. In ceea ce priveste modificarea prin art. IV la art. 41 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, in sensul ca prin legea bugetara anuala se aproba fondurile de la bugetul de stat, alocate Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune pentru acoperirea cheltuielilor de functionare si dezvoltare, invederam ca aceasta nu se coreleaza cu dispozitiile art. 36 alin. (1) din acelasi act normativ, care prevad ca salariile de baza si celelalte drepturi de personal pentru salariatii Societatii Romane de Radiodifuziune si ai Societatii Romane de Televiziune se negociaza prin contracte colective si individuale de munca, incheiate in conditiile legii. Astfel,  neconcordanta dispozitiilor este de natura sa genereze interpretari cu privire la statutul salariatilor acestor entitati (avand in vedere faptul ca in sectorul bugetar  salariile sunt stabilite prin lege si nu se negociaza),  contravenind regulilor de tehnica legislativa si, totodata poate afecta autonomia serviciilor publice de radio si televiziune, astfel este aceasta consacrata de    art. 31 alin.(5) din Constitutie.

3. Prin art. IX din lege se abroga unele dispozitii din anexa la Legea nr. 198/2008 privind serviciile consulare. Potrivit art. 15 din acest act normativ, taxele de urgenta incasate pentru prestarea serviciilor consulare constituie un venit extrabugetar al Ministerului Afacerilor Externe, venit din care se asigura, printre altele, plata cheltuielilor de transport al cetatenilor romani aflati in situatii deosebite si fara resurse financiare si al copiilor fara tutela, inclusiv plata pentru cheltuielile de transport, cazare si diurna pentru persoanele insotitoare, in cazul in care se impune repatrierea asistata, precum si pentru plata cheltuielilor de repatriere a cetatenilor romani, decedati pe teritoriul statelor de resedinta, pentru care familia nu poate suporta costurile de repatriere si nu exista posibilitatea inhumarii sau incinerarii in statul in care a survenit decesul. Insa, eliminarea taxelor consulare atrage, in mod accesoriu, eliminarea posibilitatii de a incasa taxe de urgenta pentru prestarea serviciilor consulare in termen de 48 de ore, potrivit art. 7 din Legea nr. 198/2008. Astfel, prin diminuarea fondului taxelor de urgenta, se creaza un impediment in  solutionarea cazurilor umanitare, in lipsa masurilor financiare compensatorii.

4. Prin art. XII din legea supusa controlului se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

Conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, timbrul se face venit la bugetul Fondului pentru mediu si se utilizeaza de Administratia Fondului pentru Mediu in  vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Altfel spus, timbrul de mediu reprezinta o sursa de finantare pentru programele de mediu din Romania, aflate in derulare si cofinantate prin acest fond. In prezent, Administratia Fondului asigura gestionarea Fondului pentru mediu si, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/2013 indeplineste atributii privind gestionarea financiara a fondurilor externe nerambursabile aferente Mecanismului financiar al Spatiului Economic European 2009-2014 si Mecanismului financiar norvegian 2009-2014, in sensul asigurarii cofinantarii publice corespunzatoare valorii totale a costurilor eligibile pe program, stabilita potrivit acordurilor de program. In concluzie, prin eliminarea timbrului de mediu sunt afectate programele finantate din fonduri externe nerambursabile, astfel ca se impunea pe de o parte, identificarea masurilor compesatorii necesare respectarii angajamentelor asumate si, pe de alta parte, identificarea unei masuri de descurajare a poluarii.

In plus, abrogarea integrala a acestui act normativ inlatura temeiul legal al restituirii taxelor incasate cu incalcarea normelor dreptului Uniunii. si, implicit,   constituie o nerespectare a prevederilor constitutionale invocate mai sus. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2013 „contribuabilii care au achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii, pot solicita restituirea acesteia prin cerere adresata organului fiscal competent, in termenul de prescriptie prevazut de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Invederam ca la aceasta forma a art. 12 din O.U.G. nr. 9/2013 s-a ajuns ca urmare a armonizarii legislatiei nationale cu hotararile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauzele C-76/14 Manea, si C-331/13 Nicula, prin Ordonanta Guvernului nr. 40/2015 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

5. Legea privind eliminarea unor taxe si tarife, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative stabileste masuri cu impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat. La evaluarea impactului bugetar, respectiv la sustenabilitatea masurilor, trebuiau avute in vedere inclusiv masurile de relaxare fiscala instituite prin Codul Fiscal, care conduc la diminuarea veniturilor bugetare, precum si normele adoptate deja care determina majorarea cheltuielilor bugetului general consolidat. In raport de influentele financiare generate de aplicarea normelor adoptate, se creeaza premisele unui dezechilibru bugetar, cu consecinta neincadrarii in Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu (MTO) in anii 2017, 2018 si 2019 si a nerespectarii obligatiilor ce revin Romaniei, derivate din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul uniunii economice si monetare, ratificat prin Legea nr. 83/2012. Tintele de deficit pentru anii 2016-2017 respecta valoarea de referinta de 3% din PIB, insa se abat de la Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu de tara de 1% din PIB, prin faptul ca orice cheltuiala suplimentara neprogramata (atat directa, cat si indirecta, asa cum am aratat anterior) conduce la cresterea deficitului bugetar daca fondurile nu au fost cuprinse in strategia fiscal-bugetara, iar pentru incadrarea in tintele prevazute de strategia fiscal-bugetara, orice alocare suplimentara de fonduri trebuie compensata cu masuri structurale de crestere a veniturilor bugetare si/sau reducere a cheltuielilor bugetului general consolidate.”