Încercăm să ne subordonăm pornirile agresive pe fondul autosugestiei: ”Avem nevoie de calm, de mult calm, să ieșim de sub imperiul emoțiilor negative. Indiferent de semnale din exteriorul preocupărilor fiecăruia, numitorul comun, care ne definește și ne ajută să duce operația aritmetică până la capăt, este obsesia nezdruncinată în ceea ce credem noi, chiar dacă fiecare crede în cu totul altceva, fundamentând astfel confuzia și învălmășeala în care trăim astăzi, după ce, toate acțiunilor de pe scena politică a țării, ar trebui raportate la acel 60% pe care îl deține majoritatea declarată a Parlamentului României.
Klaus Iohannis își face treaba cu mult calm și cu multă silabisire între cuvinte, acțiuni, întâmplări, detașări. Dacă Traian Băsescu s-a autodefinit ca fiind președinte jucător, Klaus Iohannis, cu un asemenea comportament, se poate autointitula președintele trișor, din familia marilor iluzioniști, cei care fie rămân la nivelul de Alba / Neagra, fie se specializează la școlile înalte ale mentaliștilor, cei care se joacă cu mintea oamenilor.
De cealaltă parte a baricadei (căci suntem în plin război mediatic, între cel două tabere adverse, chiar dacă declarativ interesul este același) se află liderul PSD, Liviu Dragnea, reprezentantul partidului care a câștigat 45% din voturile românilor, iar în alianța politică postelectorală cu ALDE deține 54% din voturile Parlamentului, la care se mai adaugă și voturile UDMR, atingând astfel procentul îndestulător de 60%, cu ajutorul căruia practic se poate modifica orice lege, inclusiv Constituția României, marea piatră de încercare pentru relansarea României în concernul țărilor democratice europene. Trebuie să recunoaștem că marea spaimă a lui Klaus Iohannis nu este cine va fi prim ministru, ci mai ales ce formă va avea noua Constituție a țării, cu atât mai mult cu cât din discuțiile preliminare și încercările eșuate ale USL de a modifica articolele dovedite a fi redundante din Constituția anilor 2003, funcției de președinte nu i se mai rezervă aceeași poziție, ce face regimul politic din România să fie o republică semiprezidenţială, funcție care de 27 de ani a creează mari tensiuni politice în spațiul dâmbovițean.
În România politica se face de 27 de ani pe acest fundament instabil emoțional, alimentat de orgolii rănite, de vanități greu de învins și mai ales de răfuielile personale, ce nu au nimic în comun cu programele politice declarate și asumate în timpul campaniilor electorale, momente de desene animate, când, chipurile, aleșii sunt dispuși să ia în seamă voința poporului, ca fiind legitimă și decisivă. Dacă la început promisiunile durau până a doua zi după aflarea rezultatului, astăzi s-a atins performanța ca indiferent de cât de trainice și de fezabile sunt acestea, a intervenit un nou jucător pe scena politică, păpușarul, sub numele lui de cod, sau întâlnit în manualele de specialitate sub denumirea de sistem (un grup restrâns de oameni plasați în articulațiile regimului politic democrat, care nu mai dau independență mișcărilor, chiar dacă, declarativ, trăim într-o țară liberă și independentă, stăpână pe soarta sa, iar cetățeanul român poate să facă tot ceea ce-și dorește, numai să dea ascultare la ceea ce îi spun alții că ar trebui să fac). Aceasta este radiografia societății românești plasată deja pe terenul de luptă dintre sistemul construit de Traian Băsescu și cei care vor să nu uite că ei au votul majoritar, vot cu ajutorul căruia pot să schimbe inclusiv legea care provoacă fărădelegea, fără a mai fi sensibili că se va produce un ”atac la independența justiție” (de exemplu).
Klaus Iohannis ar fi respins orice primă propunere, venită dinspre PSD, așa cum i-a mărturisit, într-o discuție semiprivată, lui Călin Popescu Tăriceanu, în încercarea neconstituțională a președintelui de a se amesteca în formarea majorităților politice, înaintea consultărilor de la Palatul Cotroceni.
Vorbim astfel de motivarea reacției PSD+ALDE de a-l amenința pe Klaus Iohannis cu suspendarea, ceea ce ar fi aruncat România direct în haos. Ideea unei noi nominalizări, președintele CJ Timiș, Sorin Grindeanu, la fel de responsabilă ca și prima, ar mai da o șansă președintelui să-și dea seama că de data aceasta oamenii lui au pierdut lamentabil alegerile parlamentare, iar guvernul cu tot cu primul ministru trebuie dat de câștigătorii PSD+ALDE.
Nu trebuie uitat însă pumnalul înfipt de Klaus Iohannis în spatele României, astfel încât ar trebui, în paralel cu desfășurarea procesului de investire a guvernului, să continue ancheta unei comisii parlamentare privind refuzul nejustificat și neargumentat al președintelui faţă de prima propunere, astfel încât să se constituie într-o ”lecție deschisă”, aviz tuturor amatorilor care vor mai încerca să profite de puterea funcției pe care o ocupă vremelnic, doar pentru a-și face voia!
ADI CRISTI