LA MULȚI ANI!

La mulți ani România! – dar mai ales: La mulți ani români! Anul 2017 se anunță a fi anul care va conta și mai mult în economia vieții fiecăruia dintre noi, chiar și numai pentru că avem această speranță, avem această cădere să știm ceea ce dorim, ceea ce vrem să ni se întâmple, altceva decât suferință și dezastre.

Este noaptea în care cei care dorm pierd momentul deșteptării cu ochii deschiși. Este noaptea pe care fiecare dintre noi dorim să o păstrăm în memorie, să ne facă mai apropiați de noi înșine, ca și cum ne-am fi dorit foarte mult să ne cunoaștem, așa cum se mai cunosc  cei care și-au construit copilăria din groapa de nisip și până pe banca primului sărut.

Nu putem să nu negăm sau să ne facem că nu vedem această cumpănă de ani, ca și cum ea ar fi existat doar în imaginația noastră, astfel încât, fiecare să o ținem ascunsă în gândul care ne pune genunchiul în groapa proaspăt săpată, dar nu pentru îngropăciune, ci pur și simplu pentru a simți ceea ce simte rădăcina înaintea asumării dreptului de a fi responsabilă pe viață. Avem această misiune greu de refuzat, atâta timp cât ea deține rolul crengii deasupra căreia stăm fiecare, atunci când încercăm să ”tăiem răul de la rădăcină”, ce uneori poate să fie ”creanga de sub picioare”.

În această noapte fiecare dintre cei ajunși vii la granița dintre ani, avem spatele plin cu cele 365 de zile trecute, greu de purtat, greu de îndurat, sub formă de sac, fără a fi constrânși să-l lăsăm jos sau să-l punem în căruța în care cineva ne tot spune că este timpul să decidem dacă ”ne-am văzut toți sacii în căruță”, astfel încât să știm cum vom întâmpina noul an, mult prea firav pentru a avea motive credibile să începem cu evaluările mărețelor realizări. Chiar dacă ni le dorim, chiar dacă pot să vină ca o continuare a celor din anul deja apus, necesara precauție ne face să ne afișăm doar optimismul, doar speranța și nicidecum certitudinile care ar putea să ne compromită, să ne plaseze ”în arest la domiciliul aroganței”.

Fiecare început de an trebuie să fie asumat doar la nivelul a ceea ce ne-am dori să ni se întâmple și nicidecum să ne povestim deja victoriile, chiar dacă acestea uneori sunt ușor de anticipat.

Există această urare ”La mulți ani!”, care nu are nici o legătură cu vârsta fragedă sau a senectuții, urare care ne avertizează că suntem puși în situația de a ne lua în seamă, de a conștientiza că poate fi vorba și despre noi în propoziție, chiar dacă atunci când rostim sau interpretăm ”Ana are mere” nu suntem deciși să ne numim nici Ana și nici că o trimitem pe biata fată să ne cumpere sau să ne culeagă mere.
Chiar dacă suntem tentați să acceptăm formula impersonală a urării La mulți ani, astfel valabilă pentru toți, și pentru cunoscuți, dar și pentru necunoscuți, și pentru cei care stau în case sau pentru cei care trec pe stradă, pe fond fiecare dintre noi știe cu o precizie de ceasornic elvețian înspre cine plecă urarea de An Nou, moment în care cupa de șampanie vine să confirme bucuria, așa cum un SMS astăzi poate înlocui o întâlnire oficială în care președintele Românei, de exemplu, să-l anunțe țări pe noul prim ministru desemnat, cel care ne va permite să ne tot dorim cât mai mulți La Mulți Ani!

Avem nevoie de încă mulți ani pentru a simți că trăim, că reușim să trăim și bine sau cel puțin mai bine decât am trăit în anul pe care în această noapte se termină. Suntem pregătiți să credem că anul care a trecut, este necesar să se odihnească în pace, cu bune și cu rele, noi rămânând pregătiți să primim următoarea provocare, următoarele 365 de zile, asupra cărora nu vom ezita să ne năpustim cu aceeași ferocitate cu care ne-am învățat să ne trăim viața, devorând-o până la ultimul oscior.

Nu pasiunea este periculoasă, cât mai ales lipsa de măsură, deficitul major de bun simț care ne pune în situația de a explica nevoia de sânge, ura și deznădejdea, rapacitatea de a aduna totul, indiferent dacă avem sau nu avem nevoie de tot ceea ce stivuim în spațiile suprapopulate ale interesului nostru lipsit de criteriile valorii, de acel sistem axiologic care ne-ar putea crea echilibrul atât de necesar pasului înainte în profunzimea vieții de zi cu zi. La mulți ani cititorule, la mulți ani muritorule! La mulți ani înveșnicitule în taina demnității celui care știe că a ura cuiva ”La mulți ani!”, nu înseamnă că-i mărturisiți ura dumneavoastră! LA MULȚI ANI, 2017!

ADI CRISTI