Reacțiile la inconștiența prezidențială nu s-au lăsat așteptate, fie din partea celor care începe să le fie rușine că trăiesc în România, fie din partea partizanilor președintelui, cei care au ajuns să fie infestați de o ură viscerală față de cei care s-au dovedit a fi mult mai apropiați de popor decât de jocurile de culise ale celor care s-au obișnuit să tragă sforile. Evident că în rândul acestora au fost luați prizonieri și o parte din populația dezorientată, ușor de manipulat de către instrumentul serviciilor.
Liviu Dragnea a cerut constituirea unei comisii parlamentare care să descopere implicarea SRI în protestul din 22 ianuarie 2017. De asemenea, incendiul de la clubul Bamboo se pare că ”a fost pus”, drept pentru care, Liviu Dragnea a început să devină mai precaut și să solicite ministrului de Interne să facă propria sa anchetă, să nu se încreadă doar în ancheta procurorilor. O astfel de suspiciune este poate cea mai gravă atitudine pe care începe să o suporte statul de drept dâmbovițean. Deja se observă o divizare nu numai la nivelului cetățenilor, nu numai la nivelul poporului, cât mai ales și la nivelul puterilor regimului democrat. Președintele spune despre Parlament că este o ”gașcă de politicieni penali”, chiar dacă această instituție ar trebui să fie percepută ca fiind ”organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Mai mult, alături de președinte vin partidele din o poziția parlamentară, găsind în brațele sale protecția necesară pentru următorul pas, chiar dacă, alta ar fi fost atitudinea acestora în condițiile în care PNL, de exemplu, și-ar fi găsit locul la guvernare, așa cum s-a întâmplat în 2012. Despre gruparea anti-sistem a lui Nicușor Dan nu se poate spune decât că este o falangă a legiunii, atâta timp cât mesajele făcute public pentru a scoate oamenii în stradă erau argumentate cu îndemnul ”hai să-i ciomăgim!” Chiar dacă majoritatea acestor ”tineri frumoși și liberi” se dau oameni cu carte, pe fond și în profunzime aceștia cred că nu știu să rezume nici măcar cartea de bucate sau cartea de telefon, nu a Bucureștiului, ci nici măcar aceea a Bragadirului. Superficialitatea, spoiala, gălăgia, șmecheria, obrăznicia, sunt caracteristicile principale ce caracterizează șleahta din Uniunea Salvați România. Evit să folosesc abrevierea USR, pentru a nu o confunda cu una dintre cele mai prestigioase asociații de creație profesioniste, Uniunea Scriitorilor din România. Și Mircea Cărtărescu face parte din această breaslă, chiar dacă se pare că cunoscutul scriitor ar trebui s se limiteze la creație și să nu se mai hazardeze în politică, spațiul neprielnic pentru el, care i-a adus numai clipe de dezamăgire, fie că a fost vorba despre Traian Băsescu, pe care l-a adulat inițial, pentru ca mai apoi, să-și pună cenușă în cap, atitudine pe care, iată, o repetă și azi, de această dată hulind un guvern ce nu are decât două săptămâni de când a intrat în pâine. O astfel de aventură cărtăresciană nu este chiar atât de periculoasă pentru geniul poetului, cât mai ales pentru cei care îl folosesc sub formă de drapel, sub faldurile căruia încep să-și revendice atitudinile ostile, violente și greu de gestionat, în care ura devine liantul inflamabil, cum s-a întâmplat la Colectiv sau, mai nou, la Bamboo, incendii similare poate prin sursa ce le-a provocat. Dacă în astfel de ”accidente” a fost strecurată codița SRI este o certitudine că acești piromani de serviciu ai Cotrocenilor vor avea grijă ca procurorii, colegii lor de cârdășie, să nu afle ceea ce nu va trebui să se afle în veci. Eu cred că am atins acea maturitate ce ar fi aplaudată și de Mircea Cărtărescu, cu ajutorul căreia să reușim să dăm cărțile pe față (altele decât cele de poezie sau de proză), să punem în văzul poporului ceea ce a provocat de 13 ani frica și teroarea, produse originale ale poliției politice, iată practicată de SRI și DNA într-o combinație ce a reușit să recompună formula fostei Securități, de a ține țara în mână. O astfel de atitudine nu ne plasează decât în zona deșteptării, acolo unde singura noastră șansă de supraviețuire este dezvăluirea, ieșirea din teroare, prin demascarea celor care au îndrăznit din nou să terfelească demnitatea poporului, prin astfel de practici, considerate a fi spulberate o dată cu regimul politic comunist.
În centrul atenției s-a plasat Klaus Iohannis, președintele care nu se liniștește, devine din ce în ce mai agitat, prăbușindu-se, nu pe scările Palatului, nu pe gheață, ci pur și simplu în sondajele publice, ceea ce l-a făcut pe Nicușor Dan, cel care a devenit, politic vorbind, apendicul lui Klaus Iohannis, fără de care USR nu și-ar mai găsi nici rostul și nici susținerea, să scoată Bucureștiul în stradă cu bănuielile că SRI nu este străin de această mobilizare.
ADI CRISTI