24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Apare în ultima vreme un personaj pe micul ecran ce ar putea foarte bine să intre în galeria oamenilor de tip Kojac. Nu are trabuc, ar are aceeași circumferință craniană, ceea ce i-ar fi de un real folos dacă, într-adevăr, interiorul i-ar fi ocupat nu de aer, ci de creier. Fără a fi grobian pot să mă dedau unei astfel de metafore când sunt pregătit să vorbesc despre numitul Codrin Ștefănescu, personaj pitoresc, de altfel, venind din îndrăzneala scandaloasă a lui Corneliu Vadim Tudor, cl care, trebuie să recunoaştem pe lângă tupeu mai avea și ceva talent de acid pamfletar, poleit cu o cultură greu de ignorat, chiar dacă stratul era doar atât cât să nu-i atârne sub formă de greutate, păstrându-l sprințar și ușor de strecurat prin ”meandrele concretului”, cum ar spune o altă obsesie de-a sa.
Revenind la Codrin Ștefănescu nu putem să nu suspinăm a compătimire când îl vedem cum trece ca buldozerul peste realitate, încercând să deschidă drum și acolo unde de mult există drum sau în anumite locuri în care niciodată nu s-a pus problema construirii în prăpastie a unei cărări sau poteci, de exemplu, ținându-se cont că nici o prăbușire nu se face la pas.
Secretatul adjunct executiv al PSD, nu de puține ori, a intrat cu oiștea-n gard. A adus prejudicii PSD mult mai grave decât oricare alt activist de partid, dar de fiecare dată a profitat de măiestria sa de a da vina pe altul, de a muta centrul de atenție pe alte subiecte, în esența lor minore, dar care erau a activate pe latura lor spectaculoasă, cum a fost recentul ”strigăt de atac” îndreptat împotriva vice-președintelui PSD, Mihai Chirica, evident politician făcând parte dintr-o altă generație mult mai pragmatică și cred eu mult mai pregătită să treacă peste anchilozatele cutume, de genul ”Cine mișcă în Partid, mișcă mort”. Lui Codrin Ștefănescu îi vine perfect atitudinea de slugoi, de nevertebrat (cum încerca primarul Iașului să-l identifice în cartea de zoologie (știința care se ocupă cu viața și moartea animalelor). Pentru el, ce spune șeful este axiomă, chiar și numai pentru că a învățat viermele, pe la coluri de stradă bucureștene, că o axiomă nu mai trebuie demonstrată. O iei ca atare, câștigând astfel și timp, dar mai ales liniște. Mihai Chirica a îndrăznit să se întrebe, fără a face valuri, dacă decizia lui Liviu Dragnea, luată în cazul primei alegeri a candidatului de prim ministru, în persona distinsei Sevil Shhaideh, a fost una mai puțin inspirată, raportată la conjunctura relațiilor dintre răuvoitorul Klaus Iohannis și PSD + ALDE (alianță politică ce trebuia să pună neîntârziat în aplicare programul de guvernare, scris cu termene și responsabilități precise). Mai apoi a comentat la fel de pașnic și neîncrezător în acuzația de lovitură de stat argumentată prin prezența aceluiaşi Klaus Iohannis, în mijlocul participanților la mitingul neautorizat, prezență care ar fi trebuit în primul rând amendată de parlamentarii PSD prin acțiuni specifice cu infracțiunea clamată, trecerea de urgență la procedura de suspendare și de destituire a președintelui. Codrin Ștefănescu face parte din aceea categorie de politicieni gălăgioși, pentru care contează mult mai mult spectacolul, țipătul, tăvălitul pe jos decât ceea ce apreciază politicienii din generația lui Mihai Chirica, mult mai atenți la nuanțe, la analize de profunzime, la partea pragmatică a declarațiilor politice, dar mai ales la atmosfera de lucru necesară concentrării asupra seriozității meseriei de politician, ancorat puternic prin promisiunile electorale de nevoile poporului și mai puțin de interesele de culise ale conducătorilor, ajunși la putere sau chiar în drum spre putere. Codrin Ștefănescu reușește, prin gura lui mare și cadența amețitoare a cuvintelor să sape, acolo unde nu și-a propus, la temelia credibilității PSD, partid ce nu ar trebui să-l țină la sân, pe acest cicisbeu cu gură împrăștiată care nu funcționează după un criteriu axiologic, ci pur și simplu doar în direcția înspre care bate valul, amintindu-ne de Eminescu și de Glossa sa clarificatoare. ”Nu spera când vezi mișeii / La izbândă făcând punte, / Te-or întrece nătărăii, / De ai fi cu stea în frunte; / Teamă n-ai, câtă-vor iarăşi / Între dânșii să se plece, / Nu te prinde lor tovarăş: / Ce e val, ca valul trece”.
Păcat, nu cred că este timpul să șubrezim o promisiune electorală, doar pentru că alde neica nimeni, Codrin Ștefănescu, nu înțelege că singurul său rol care i-a mai rămas în această lume este să meargă, cel puțin o dată pe an, la mormântul mentorului său, CVT, să depună o floare, așa cum peștii merg în susul râului să-și depună icrele.
ADI CRISTI
