24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ceea ce era de demonstrat a fost demonstrat. Este timpul reintrării în acea normalitate atâta de incomodă pentru cei care clamează din stradă ”vrem o țară ca afară”. O astfel de țară ar trebui înțeleasă și în termenii obligațiilor statului față de cetățean, dar și a cetățeanului față de stat. Responsabilitatea continuă să fie pentru români o necunoscută, un deziderat facultativ, un moft, fără ca profunzimea și esența termenului să ne oblige la asumarea gesturilor și faptelor noastre.
Există un ABC al democrației care trebuie înțeles în valoarea sa axiomatică, ce nu mai necesită nici un fel de demonstrație, ce nu mai invocă nici un fel de corectare, atâta timp cât el este universal valabil din momentul în care regimul politic este asumat ca fiind un regim democratic. Marele eșec al democrației rezultă din încercările de perfecționare a unui lucru ce nu necesită decât să fie aplicat în limita regulilor asumate de democrația reprezentativă, oferind aleșilor investitura de a fi în slujba poporului, de a-și asuma, în numele mandatului câștigat în alegeri, interesele stringente ale țării.
La fel de adevărată și de necesară este și sancțiunea prin proteste de stradă, făcută în limitele legale, pașnice și tot timpul aflate sub protecția forțelor de ordine, astfel încât să nu existe posibilitatea derapării în acte de vandalism, așa cum de regulă se întâmplă, pe fondul nervozității excesive sau atunci când în rândul manifestanților reușesc să se strecoare forțele politice, de regulă ale opoziției.
Ar trebui să ne obișnuim cu împărțirea spațiilor, astfel încât să se știe că strada și piețele publice aparțin societății civile, în timp ce de tribuna Parlamentului aparține exclusiv clasei politice, fiecare cu un număr de prerogative precis delimitate. În stradă se protestează, în Parlament se legiferează ceea ce Guvernul și celelalte puteri ale statului de drept trebuie să transpună în fapte, în litera și spiritul legii, fără nici un fel de abatere sau interpretare personală.
Presiunea străzii nu are cum să țină locul votului majoritar, astfel încât să fie posibilă schimbarea guvernului, de exemplu, sau demisia președintelui țării. Alternanța la guvernare este credibilă doar prin schimbarea votului majoritar în Parlament, așa cum și demiterea președintelui este decisă de votul direct la referendumul organizat cu această temă. Strada nu poate schimba nimic! Ea poate semnala o problemă, o revoltă a unui grup de oameni nemulțumiți, ajunși în stradă! A insista pe ”românii mei”, cei care reprezintă 1,6% din cei 18 milioane de votanți, este mult prea riscant pentru a te mai recomanda că ești președintele tuturor românilor. De fapt, doar a acelor români care sunt de acord cu riscanta interpretare ce nu face altceva decât să fragmenteze poporul, să-l fractureze, să-l arunce într-un măcel greu de relatat.
Moțiunea de cenzură, inițiată de PNL, a fost considerată din start un copil născut mort, ceea ce ar trebui să-i producă suferințe reale mamei Raluca Tucan, președintele interimar al liberalilor. Despre partidul desenelor animate (USR) nu putem vorbi prea multe, atâta timp cât ”somnoroșii” și pancardiștii parlamentari nu se hotărâseră nici cu cinci minute înaintea votului cum să se comporte, liberalii votând cu bilele la vedere (chiar dacă votul constituțional este unul secret! – iată doamna Laura Codruța Kovesi, un abuz în serviciu!
Udemeriștii, pesediștii și parlamentarii din ALDE, au decis să nu voteze. Să fie prezenți la vot, dar să nu voteze, eliminând astfel ”accidentele” posibililor trădători, fomiști, momiți, acoperiți! Înaintea votului pe moțiunea de cenzură ” Guvernul Grindeanu – Guvernul sfidării naționale. Nu legalizați furtul în România” -, aritmetica reține ca număr de voturi pentru moțiune: 170, ceea ce este insuficient pentru a produce efectul demiterii Guvernului Grindeanu, ce ar fi trebuit să adune 233 voturi pentru.
După vot scorul a fost următorul: Voturi pentru moțiune – 161, Voturi împotrivă – 8, Voturi anulate – 33! Din cei 432 de parlamentari prezenţi, doar 202 au votat!
Iată că ceea ce tot încearcă strada, misiunea de a face treaba Parlamentului, a ajuns în singurul for legislativ al țării, singurul judecător care poate destitui un Guvern, de exemplu, prin moțiune de cenzură.
Majoritatea parlamentară a decis ceea ce trebuie să fie lege pentru toți. Din acest moment strada va trebui să înțeleagă că singura cale de a-și impune voința este să meargă la vot! Doar votul popular poate să schimbe majoritatea care va guverna țara pe perioada unui mandat.
ADI CRISTI
