ATENȚIE LA TRAVERSAREA STRĂZII

Trăim pe un butoi de pulbere fără ca să ne dăm seama că ne pândește iminenta explozie. Inconștiența noastră este inimaginabilă atâta tip cât în imediata apropiere a următorului pas există mina fatală. Noi știm că nu e bine să orbecăim, dar, în același timp, nimeni nu ne trage de mânecă, nimeni nu-și asumă rolul de apărător, atâta timp cât toți suntem porniți într-un atac prelungit împotriva celui de lângă noi sau a celui de aiurea, nu mai contează, care pe care. Totul e să fie hărmălaie, îmbulzeală, proteste, urlete, țipete, fețe contorsionate, vene încordate la maxim, pumni încleștați, agresivitate cât cuprinde și ceva pe deasupra.

Se spune, prin mediile informate, că nu peste multă vreme vom avea la cină sau la micul dejun, depinde pe ce parte a planetei ne situăm, un război cum nu am mai avut până acum. O astfel de concluzie are la bază vinderea de armament militar la o cotă îngrijorătoare „În cursul ultimilor cinci ani, majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu s-au îndreptat mai întâi spre Statele Unite și Europa în căutarea capacităților militare avansate”, a subliniat un cercetător din cadrul Sipri, Pieter Wezeman.

Încercând să  explicităm modul în care s-a derulat și se mai derulează comerțul cu arme, cine vinde și cine cumpără, putem să desenăm harta iminentelor conflagrații mondiale.

”Arabia Saudită a fost al doilea importator mondial de armament în ultimii cinci ani (+212%), în urma Indiei care, spre deosebire de China, nu posedă încă o producție națională la nivel.

În ce privește exportul, Statele Unite își păstrează prima poziție în clasament cu 33% din piață (plus trei puncte), în fața Rusiei (23%, minus un punct), Chinei (6,2%, plus 2,4 puncte) și a Franței (6%, minus 0,9 puncte) care trece înaintea Germaniei (5,6%, minus 3,8 puncte). Aceste cinci țări reprezintă aproape 75% din exportul mondial de armament greu.

Progresul Franței în clasamentul exportatorilor se explică mai ales prin contractele importante semnate cu Egiptul care a achiziționat bastimente de război de tip Mistral și avioane de luptă Rafale. „Concurența este feroce între producătorii europeni”, cu Franța, Germania și Marea Britanie în frunte, a menționat un responsabil al programului de armament din cadrul Sipri, Aude Fleurant.

Statele Unite și Franța sunt principalii furnizori pentru Orientul Mijlociu, în timp ce Rusia și China vând mai ales în Asia.

Între 2012 și 2016, Asia și Oceania au reprezentat ca volum 43% din importul mondial de armament convențional, o creștere de 7,7% în raport cu perioada 2007-2011, potrivit Institutului internațional de cercetări asupra păcii (Sipri, cu sediul la Stockholm).

Cota regiunii Asia-Oceania din importurile internaționale a fost ușor mai ridicată (44%) între 2007 și 2011. Pentru țările din Orientul Mijlociu și monarhiile din Golf, aceasta a crescut de la 17% la 29%, cu mult înaintea Europei (11%, minus șapte puncte), Americilor (8,6%, minus 2,4 puncte) și Africii (8,1%, minus 1,3 puncte)”.

Aceste dezvăluiri nu ne fac decât să ne punem întrebarea simplă, dar devastatoare: ”Când va începe?” Dacă răspunsul al această întrebare retorică poate fi considerat dependent de o anume conjunctură, de o anume scânteie care, în astfel de situații, aruncă butoiul cu pulbere în aer, următoarea întrebare care se cere a fi pusă: ”Când și cum se va termina ceea ce este pe cale să înceapă?” nu-și află răspunsul în zilele noastre, chiar și numai pentru că nimeni nu este interesat să oprească ceea ce va porni, decât în măsura în care și-ar atinge interesele ce au declanșat a treia conflagrație mondială.  Ce anume ar impune un asemenea prăpăd? Rușii ne-au răspuns fără prea multe rugăminţi la această întrebare la fel de simplă și de greu de înțeles. Nevoia unei noi ordini mondiale, nevoie care l-a făcut pe Serghei Victorovici Lavrov, ministrul de externe al Federației Ruse, să o facă public după ce administrația Trump şi a revenit din ambiguitatea creată, afirmând tot sprijinul pentru NATO în parametrii deja cunoscuți, somând chiar Rusia să facă pasul înapoi din Ucraina.

Trăim vremuri primejdioase. Atenție la traversarea străzii! ȘI nu vorbim doar despre pietoni, cât mai ales despre țări.

ADI CRISTI