PSD VREA SĂ MEARGĂ ÎN FRAC ȘI LA PLAJĂ

Încă ne domină ura până la nivelul blocajului. Suntem mai neiertători decât ne putem noi imagina, ignorând faptul că, acolo unde lovește nedreptatea putem fi noi victimele acesteia. Dacă cei mulți nu se hazardează să ucidă pasărea cântătoare, mulți dintre cei care au mai rămas divizării sunt în stare să taie în carne vie o imaginară brazdă, din care speră să înflorească nu atât răzbunarea, cât mai ales mulțumirea de a-și vedea dușmanul de moarte ”cu botul întins pe labe”.
O astfel de reacție s-a instalat pe ”câmpul tactic” al social-democraților, care prin tensiunile din zi și din noapte nu dau semne că pot fi trecute cu vederea sau pot fi iertate. Indiferent de combinații, indiferent de câte în Lună și în stele, de procentele zdrobitoare, cu care electoratul le dă voie să guverneze și să se manifeste, la tema pentru acasă PSD eșuează, ca și cum performanțele guvernărilor sale ar fi rodul concentrării asupra țării, doar în timpul orelor de program. Acasă, partidul valorilor social-democrate se rpăbusește, îmbracă haina nedreaptă a vârcolacului, a banditului, cel care stă la pândă să sugă sângele poporului, imaginând trădările adevăratei sale misiuni.

Această ură agresivă, din ce în ce mai prezentă pe rețelele de socializare, creează, cu sau fără voia cuiva, un alt tip de Românie, o altă poveste, în care suntem obligați să constatăm că joacă aceleași personaje, pe care le-am întâlnit în tipul orelor de program. De această dată, din binefăcătorii noștri, au ajuns (sau ne place nou să credem că sunt) hoții și criminalii, care ne tot aleargă în cele patru zări ale țării, răscolind toate subteranele ființei omenești.

La o astfel de reacție de respingere a mediilor de socializare se interpune voinței clasice al electoratului, electorat matur, care nu prea știe el să dea like-uri, sau să stâlcească limba română, oferind cititorului mostre de agramatism strălucitoare, dar și de impotență a inteligenței lor rămasă la stadiul de înjurătură, spurcată și plină de scârbavnice mădulare.

De fapt viața merge înainte cu sau fără ajutorul nostru. Problema e, cum ne lăsam noi antrenați de această viață să parcurgem drumul care ne-a mai rămas în actualitate, cu ochii deschiși, astfel încât să nu tot dăm cu frunte de tavan în momentul în care tot sărim la gâtul celui care ni se pare că ne vrea răul nouă și copiilor noștri, fără ca să avem motive serioase și credibile pentru această  îngrijorare.

În momentul în care un social-democrat convins, cu roșul în sânge, încearcă să înțeleagă mai bine de ce această ură, de ce această patimă de tipul rănii deschise, cum de s-a ajuns aici, unde se greșește și cine greșește, oferindu-și expertiza detașării și a ruperii de orgoliile rănite și mai ales de vanitățile flendurite, acel om, ce nu poate fi bănuit că este continuatorul unui partid politic desființat prin lege (PCR), chiar și numai pentru că această calitate de membru de partid nu se transmite prin ADN, este primul sacrificat nu neapărat de Liviu Dragnea sau de camarila teleormăneană, cât mai ales de reflexul de apărare, care nu mai face apel la logic sau inteligență, de cele mai multe ori rezultatele acestei reacții instinctuale sunt decontate prostiei.

Trebuie să ținem cont de această posibilă interpretare și să constatăm că PSD la această oră nu este doar un partid hăituit, cât mai ales este un partid care se află la galere și care și-a dat seama că nu ar fi trebuit să mănânce acea mâncare stricată la festinul aniversării victoriei sale zdrobitoare în alegeri. Iată că deja se află în penibila și neeleganta situație în care trebuie să depună efortul maxim al guvernării, vâslind, vâslind, cu tot ravagiul pe care i-l produce pântecăraia.

Repet un lucru pe care l-am spus exact din ziua în care Mihai Chirica a atras atenția că nu-și poate explica ce a fost mișcarea lui Liviu Dragnea cu prima variantă de premier (Sevil Shaidech), pe fondul ”încrâncenării fasciste” a actualului președinte Klaus Iohannis. Atunci Mihai Chirica a dat pentru prima oară semnalul unui scurt-circuit în felul în care Liviu Dragnea a înțeles să conducă partidul, repetând gafele și încăpățânarea monumentală a lui Victor Ponta, în momentul în care a luat decizii care privesc partidul, fără a se consulta cu forul de conducere al acestuia. Același lucru s-a întâmplat și acum, când teleormăneanul a început să se simtă acel rege pus în situația de a da… un partid pentru un cal, cu ajutorul căruia să fugă, la nevoie, din calea pericolelor care îl privesc, într-o așteptată înmulțire!

Mihai Chirica a întins o mână pentru trezire, dar i-a fost luată și tăiată, pentru luare aminte, să nu cumva să mai existe mușterii care îndrăznesc să gândească altceva decât decide lidero maximo Liviu Dragnea, că suntem la partid și nu în curtea școlii!

Iată de ce pe rețelele de socializare PSD nu reușește să-și facă prieteni mai mulți decât are în acest moment. Este mult prea rigid, vrea să meargă în frac și la plajă!

ADI CRISTI