Blefarita sau inflamatia pleoapelor

 

Prin termenul de blefarita se intelege inflamatia pleoapelor, in special a marginilor libere palpebrale, superioare si inferioare.

Este o afectiune des intalnita in cabinetele de oftalmologie, pacientii acuzand intepaturi, usturimi, iritatia si inrosirea peloapelor, prurit si scame ce se formeaza la baza genelor.

Blefarita poate fi clasificata in:

-anterioara – afecteaza marginea externa a pleoapelor (locul unde sunt implantate genele). Cel mai frecvent sunt intalnite blefaritele stafilococice sau seborice si mai rar alergice sau mixte.

-posterioara – afecteaza fata interna a pleoapelor si este rezultatul disfunctiei glandelor sebacee meniboneius, rezultand blefarita seboreica. Aceasta este frecvent asociata cu acneea rozacee, dar poate fi cauzata si de dermatita din infectia cu herpes simplu, cu virusul varicela-zosterian sau moluscum contagiosum etc.

 

Cauze de blefarita

Blefarita are multiplii factori favorizanti:

– viciile de refractie necorectate, poluarea, infectiile, diabetul zaharat, alergiile, insuficienta sau afectarea fluxului lacrimal, factori hormonali, cosmeticele,  acneea rozacee, dermatita seboriera, etc.

Etiologia este diversa si incomplet elucidata.

Factorii infectiosi mai des intalniti sunt: Staphylococus aureus; Staphylococus epidermidis, Corynebacterium sau Propomibacterium acnes.

Simptome blefarita

Pacientii se prezinta cu scuame si creste la nivelul marginii libere palpebrale, care este rosie, edematiata, uneori cu secretii moderate, orificii glandulare afectate, etc.

Bolnavii acuza usturimi, prurit, senzatie de arsura si corp strain, lacrimare, durere, afectiunea avand o evolutie cronica, cu pusee de exacerbare a simptomelor, alternand cu perioade de acalmie.

Complicatiile blefaritelor cronice sunt urmarea relatiei stranse  dintre pleoape si suprafata oculara, si anume: conjunctiva si corneea. Astfel pot fi intalnite conjunctivite, keratite, orjelete sau salazioane, trichiazis (implantarea anormala a genelor catre globul ocular) sau chiar pierderea genelor.

Des este intalnita si afectarea si instabilitatea fluxului lacrimal (in 30-50% din cazuri) blefarita fiind una ditre principalele cauze ale sindromului de ochi uscat.
Diagnostic

Ca analize necesare putem apela la examenul de laborator al secretiei conjunctivale si efectuarea antibiogramei, ce poate indica etiologia afectiunii si tratamentul cel mai eficace.

Tratamentul pentru blefarita

Tratamentul blefaritei cuprinde:

– mentinerea unei igiene riguroase la nivelul pleoapelor cu ajutorul unor comprese calde (min 4-5 de 2 ori/zi) care incalzind si lichefiind secretiile vascoase ale glandelor sebacee de la baza genelor, favorizeaza evacuarea lor.

– spalarea si indepartarea mecanica a scuamelor de la nivelul marginii libere a pleoapelor. Putem folosi servetele umede speciale, sau doar apa calda amestecata cu sapun pentru bebelusi, etc.

Important este si masajul zilnic al pleoapelor dupa aplicarea unguentelor  cu antibiotice si antiinflamatorii steroidiene pe marginea pleoapelor. Se pot folosi si solutii cu antibiotic si cortizon in cazul in care blefarita este asociata si cu o conjunctivita acuta.

In cazuri rare, ce nu raspund  tratamentului clasic se poate administra si tratament antibiotic oral, pe termen mai lung. Este utila si tratarea disfunctiei fluxului lacrimal, cu lacrimi artificiale si chiar obstrurarea punctelor lacrimale, in cazuri mai grave.