PACE SAU RĂZBOI

Începe să se cutremure lumea. Donald Trump nu rezistă mesajului său de a nu se mai îngriji și de alții în afara poporului American. Să nu-i mai pese de statutul de ”jandarm planetar”, concentrându-se exclusive pe grija față de soarta poporului său.

A început să bombardeze regimul Assad, când acesta a călcat pe becul armelor chimice, care au ucis în Siria oameni nevinovați. Oameni care nu doreau altceva decât să vină din nou pacea și pe pământurile lor.

În replică, Vladimir Putin a sărit ca ars, ca o atins de trăsnet, amenințând că astfel de atacuri superficiale, lipsite de o documentare amănunțită, nu fac altceva decât să toarne gaz pe foc.

În timp ce motivația lui Donald Trump, înaintea lansării atacului cu cele 59 de rachete de croazieră” Tomahawk, a fost una pe cât de scurtă pe atât de hotărâtă: ,,Ceea ce a făcut Assad este teribil.Asta nu ar trebui să se poată petrece. Ce s-a petrecut în Siria este o rușine pentru umanitate iar el este la putere, deci cred că ceva ar trebui se se întâmple”. La 4 aprilie, un raid imputat armatei siriene împotriva localităţii Khan Sheikhoun, în nord-vestul Siriei, s-a soldat cu cel puţin 86 de morţi, inclusiv 27 de copii. Statele Unite au acuzat regimul preşedintelui Bashar al-Assad că a folosit un agent neurotixic de tip sarin împotriva acestui mic oraş rebel. Imagini cu victime – femei şi copii – care agonizau au şocat lumea.

La finalul unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU, care dezbătea de două zile o rezoluţie de condamnare a atacului, ambasadorul rus Vladimir Safronkov a avertizat împotriva unor ”consecinţe” în cazul unei intervenţii militare americane. Și, americanii, s-au detașat de atitudinea regimului Trump dând o replică severă guvernului Bashar-al-Assad, replică care l-a activat pe  liderul de la Kremlin, aliatul sirienilor în lupta acestora dusă împotriva teroriștilor din Stat Islamic, subliniind că este ”inacceptabil să se facă acuzații nefondate la adresa oricui fără a efectua o investigație detaliată și imparțială”.
Cu toate acestea realitatea confirmă faptul că zeci de persoane au fost ucise într-un atac chimic suspectat că a fost comis de forțele guvernului sirian în provincia Idlib, iar guvernul SUA a sugerat că forțele loiale președintelui sirian Bashar al-Assad sunt responsabile. Rusia a declarat că este prea devreme pentru a învinui guvernul sirian și a cerut o investigație.

ÎN acest impas există și poziția Israelului prin afirmațiile premierului Netanyahu, care apreciază intervenția promptă a lui  Donald Trump, ” „Israelul susține în totalitate decizia președintelui Trump și speră că acest mesaj hotărât în fața acțiunilor josnice ale regimului Bashar al-Assad va fi auzit nu doar la Damasc, ci de asemenea și la Teheran, Phenian și în altă parte”, ceea ce deschide larg porțile unor conflicte armate aduse din planul secund al războiului declanșat împotriva terorismului mondial.

În timp ce oficialii sirieni s-au rezumat în a anunța lapidar că o rachetă americană a lovit o bază militară siriană, reacțiile complementare ale unor politicieni, care cândva au avut un rol în atenuarea conflictelor în Orientul Mijlociu, cum este și președintele Traian Băsescu, chiar dacă au devenit între timp ”simpli oameni politici” , nu au făcut altceva decât să amplifice ecourile acestei replici militare a SUA:

”Este în primul rând un semnal că Statele Unite nu sunt dispuse să abandoneze în mâinile Federaţiei Ruse Orientul Mijlociu. În al doilea rând, atacul împotriva bazei aeriene din Siria nu face decât să închidă gura acelora care prevesteau marea prietenie Trump-Putin. Şi, nu în ultimul rând, acţiunea aceasta arată cine este stăpânul”.

Este un capăt de fir prins de care s-ar putea depăna o nouă  istorie a păcii sau a războiului în acest început de mileniu III.

ADI CRISTI