24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Iată că nebunia din PSD a avut ca efect secundar revigorarea clasei politice parlamentare. Partidele din opoziție s-au trezit dintr-o dată cu guvernarea pe masă, gata, gata să o atingă, să-i simtă mirosul apetisant, ba chiar să o înhațe. De-abia ieșit din oul facerii liderilor de partid, Ludovic Orban se și aruncă voinicește în luptă, chiar dacă acolo unde dă el din mâini și din picioare nu există nimeni, în afara infirmierei pregătită să-i schimbe scutecele.
De jur împrejurul său se mai agită lume de aceeași condiție, fie că definește o lume fără cap, deci din categoria ””vai de picioare”, cum ar fi useriștii, alții decât scriitorii profesioniști ai țării, precum și ”lumea lui Băsescu”, acest minereu de titan al vieții din toate timpurile, păstrată în clasorul cap de bour și alte capete retezate sau de ghilotinat. Toți le amușinează guvernarea, cum doar o grămadă de purici mai speră că vor trânti elefantul la pământ, de o să-i sară ochii din străfundul capului sau al cireșului sălbatic din cartier.
Dintr-o dată, se dă din nou comanda de aliniere la Cotroceni, în fața lui Klaus Iohannis, președintele care nu mai este surprins de funcție, reușind, de această dată, să fie mai bățos decât țepele pregătite cândva de Traian Băsescu pentru Adrian Năstase.
Această nouă înfățișare a pretendenților la guvernare este minată și de întâmplarea hilară și tragică a pesediștilor, puși în situația de a-și da singuri șuturi în fund pentru a scoate afară grindeanul pe care l-au înghițit strâmb, fără apă sau ceva pepsi, căci despre palincă sau zaibăr nu poate fi vorba, ținând mai mult de șlibovița teleormăneanului decât de celelalte mărci gradate la nivel de ofițeri superiori.
PSD la votul moțiunii de cenzură, necesară dezbrăcării prin sfâșiere de suflet și de inimă a propriului său guvern, a dat de înțeles că s-ar fi damblagit puțin la procentele majoritare, mai ales prin măsurile strălucitoare de dictatură bolșevică, cu ajutorul cărora Liviu Dragnea speră să-și păstreze influența în partid, vie și nepieritoare.
Sesizând că în această direcție ar putea să fie minuscula fisură, bănuită a avea un apetit crescut de lăbărțare, Ludovic Orban, Traian Băsescu și anonimul lider al useriștilor, părăsiţi intempestiv de creatorul lor Nicușor Dan, au dat de înțeles pe gură, dar și prin jocul de gleznă încălzitor, că, de această dată, guvernarea nu le poate fi străină, ba chiar cred că s-ar putea împrietenii cu ea, doar dacă PSD nu intră la adunare, nici măcar la nivelul unei posibile fracțiuni de PSD (partea încălzită de Victor Ponta și de Sorin Grindeanu).
Vinovat de această scădere la ”câteva voturi” de limita de rupere a materiei votului majoritar nu poate fi altul decât Liviu Dragnea, cel care s-a dovedit a fi intransigent cu trădătorii, indiferent de numele acestora, chiar dacă pentru unii a fost lansat un termen de două săptămâni, în care au voie să rătăcească, după care să se reîntoarcă acasă, asemenea fiilor rătăcitori! (vezi cazul de manual a lui Victor Ponta).
Dar, ce se întâmplă cu votul desfășurat pe masa de la Cotroceni, astfel încât să fie vizibilă majoritatea necesară guvernării? Cine va aduna și va desfășura această majoritate credibilă, care să-i permită să treacă din nou guvernul și programul de guvernare, evident și un prim-ministru, ce va fi desemnat de Klaus Iohannis?
Deodată sare Ludovic Orban direct din pelinci în fotoliul primului ministru, gândind că el este soluția salvatoare pentru toți, cei care au murit cu sufletul neîmpăcat, pentru toți cei care au crezut că din România nu se poate face mai mult decât un deșert necesar vieții rătăcitoare și mai puțin creatoare .
Alături de el, dar la o distanță de două mandate prezidențiale ratate, paște vorbe și suspine Traian Băsescu, întregind spectacolul artistic al neaveniților zidari de țară și nu de cavouri. Avem din ce în ce mai multe tresăriri, din ce în ce mai multe bune intenții, din ce în ce mai multe șanse de a fi și altceva decât materia amorfă a unei opoziții uitate de vreme în miezul fierbinte al vremurilor greu de definit, lipsite de personalitatea care să le separe, care să le pună mai presus de orgoliile mărunte ale celor obișnuiți să primească, dar să și producă doar mărunțiș ți mărunțișuri. Șmecheria speculată nu poate decât să ofere, celor cu degetele unsuroase, doar un ciolan, fără a avea în clar animalul de la care provine.
ADI CRISTI
