24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Scena politică dâmbovițeană este una profund dezechilibrată. În lipsa opoziției reale se produce o amestecătură de atitudini greu de separat, greu de decantat, astfel încât să transpară rolul și locul fiecărei forțe politice, mai mult sau mai puțin responsabilă. Avem o majoritate parlamentară care, chiar dacă este pândită la fiecare pas de posibile deturnări și aruncări în aer, ea își demonstrează forța, coeziunea, demnitatea de a merge până la capătul proiectului asumat prin vot, în fața electoratului din 2012, chiar dacă o parte semnificativă din USL ”a luat-o pe arătură”, reconstruind încă o dată cărarea trădărilor de neam și de țară, evident în beneficiul unor profitori ai timpului.
Pe fondul acestui dezechilibru, în care vocalizele stridente ale Alinei Gorghiu, copreședintele Marelui PNL (un partid care nu-și găsește încă forța coagulării) încearcă să ocupe locurile, să facă sala arhiplină, iată că, nu putea să nu apară Traian Băsescu, acest ”păcălici al politicii de cartier”, specializat în astfel de prezențe spectaculoase.
Traian Băsescu a speculat realitatea acesta, incomodă pentru pretinsa opoziție politică parlamentară, încercând să se legitimeze ca fiind sigurul politician care este în stare să se opună actualei puteri. Pentru acest vis al său încercă să mențină camerele de luat vederi asupra sa, prin tot felul de ieșiri în public, care să genereze scandaluri după scandaluri, agățându-se de tot felul de afirmații ale actualului președinte sau actualului premier. Acest proiect politic îi dă șansa președintelui jucător să rămână în teren, profitând de inerția păstrării în spațiul public a unui politician, practic anunțat a fi terminat o dată cu încheierea celui de-al doilea mandat prezidențial. Acum lui Traian Băsescu i se dau motive și libertăți de a juca în rolul credibilei opoziții, singurul care vorbește în cunoștință de cauză, singurul care are soluții, singurul pe acuzele căruia se poate construi o alternativă la guvernare, în timp ce Alina Gorghiu țipă fără ca să scoată un sunet, iar Vasile Blaga încearcă să se ascundă sub fustele ei, găsind astfel un camuflaj mai mult decât eficient.
”Dar până una-alta o pot face și dacă ați observat în ultima vreme că nu există opoziție o fac și eu pe opoziția, omul-orchestră. Și voi face o opoziție tot mai puternică pentru că USL este o realitate. El există, înțelegerile funcționează și dacă observați se feresc tare mult să se deranjeze unii pe alții. Eu vă spun în modul cel mai cinstit: dacă eu aș fi fost președintele ales pe 16 noiembrie, Ponta nu făcea nici Revelionul ca prim ministru. Dar asta-i viața. Până la urmă președintele ales l-a consolidat atât de bine încât eu cred că o să-i pară rău cât de curând că a acceptat să funcționeze USL. – spune membrilor PMP Traian Băsescu, în timp ce Elena Udrea încă mai stă în pensiunea ”Beciul Domnesc”.
Comportamentul lui Traian Băsescu este unul al omului disperat. Atunci când nu are sau nu-și găsește argumentele, care să-l scoată la suprafață, trece la a jigni mârlănește și fără sens pe cei care îi stau în cale, fie că sunt președintele țării, politicieni, jurnaliști. Traian Băsescu, iată, continuă să ne domine, continuă să ne obsedeze, continuă să ne facă agendele zilei, a serii și a nopții.
Acest personaj negativ al ultimului deceniu românesc poate fi considerat inventatorul urii în politică. El se poate mândri cu acest reflex al disputelor pe scena politică a țării. Fără ură nu se poate obține ”nimic mai trainic și mai frumos”. Ura a devenit materialul de construcție, cu ajutorul căruia a încercat să-și facă trecerile pe uscat, pe apă și mai ales prin văzduh. Nimic nu oferă o garanție mai mare decât ura – încerca președintele jucător să predea ”lecția vieții”, la școlile de vară ale partidelor care l-au divinizat de-a lungul timpului, fie că se numeau PD, PNL, PLD, PDL sau PMP.
Cu PSD a dus-o mai greu, așa cum a dus-o și cu PUR, devenit între timp PC, ”soluția imorală”, partidul pe care Dan Voiculescu l-a construit din dorința de a avea și el un partid, așa cum marinarul și-a dorit dintotdeauna un petrolier de dimensiunea ”Biruinței”.
Nu trebuie să ne facem că nu observăm atitudinea șocantă pentru Traian Băsescu, pe care o arată Klaus Iohannis, o atitudine din care și mass media ar trebui să învețe că respectul față de cei în slujba cărora te afli, te obligă să nu te lași pradă puterii, tentației de a domina în loc să fii la dispoziția beneficiarului, în cazul lui Klaus Iohannis și a mass media a poporului.
Cred că nici pușcăria nu va fi suficientă pentru a-l liniști pe bătăiosul Traian Băsescu și nici măcar ”Eternitatea” Oanei Zăvoranu, de exemplu, pentru a reveni la matca lui firească. Vorba lui Ion Iliescu, unii ”din politică ies doar cu picioarele înainte”.
