EVREUL

 

Evreul bolborosește în sinea lui

despre facerea și desfacerea lumii

accidentând aerul de cuvintele murmurate

 

A împrumutat mișcarea sacadată a capului

sugerându-ne supliciul la care este supus

imitând lovitura de ciocan

sau pur și simplu

folosindu-se de ea

să spargă barierele inerției

de a trăi în spatele zidului!

 

(Ascunși în spatele zidului

strecurați printre pietre

asemenea scrisorilor trimise lui Dumnezeu)

 

sau pe spatele plângerii

acoperită de moarte

ca de o pătură groasă

din care nu iese la suprafață

nici un strigăt, nici o tăcere, nici un vis

 

Doar mâna ridicată sub formă de chemare,

de veste:

”Indiferent de ce faceți voi, eu exist!”

 

Exist mai mult chiar decât existați voi în robie

poate și pentru că

eu sunt cel care a adus viața de pe munte

protejând-o în libertatea capului ridicat înspre cer:

 

”Eu sunt cel care a dat voie credinței să ne devină izvor,

așa cum și voi ați dat voie morții

să ne țină treji

să ne oblige să învățăm zi de zi

noapte de noapte

moartea fără profesor

ca și cum

doar atât ne-a mai rămas de ținut minte

doar atât ne-a mai rămas de trăit

partea noastră de fericire

partea voastră de înviat

într-o veșnică și luminoasă

poveste a iubirii.

 

ADI CRISTI