ÎN AFARA CERCULUI – UN ALTFEL DE VIITOR

Am fost obligați, de această dată de Mama Natură, să trece prin Iad, fără însă a avea dreptul de a ne adăuga în CV această experiență ”arzătoare”, care cu siguranță ne-ar fi memorat un efort semnificativ și mai ales o abilitate majoră de a ne descurca în condiții extreme. Sfârșitul de săptămână ne-a forțat să facem față (cei care au rezistat) unui atac frontal dat de Caniculă, care și-a adus în teritoriu călduri majore de peste 40ºC, ceea ce ne-a pus în situația de a traversa spațiul, în care ne gestionăm viața, la temperaturi de aproape 70 ºC. Să nu uităm ca apa fierbe la 100 ºC, ceea ce ar trebui să ne dea serios de gândit. Nu este departe vremea când dacă vom merge pe afară, după pâine sau după o sticlă cu apă, vom fi puși în situația neplăcută ”de a fierbe în sânge propriu” (sic!)

În ultimii ani avem de înfruntat veri din ce în ce mai fierbinți, situații extreme, greu de prevăzut, atâta timp cât, iată, de fiecare dată suntem puși în situația de a ne confrunta cu majore atacuri nemiloase, orchestrate de fenomenele naturale, nemaiîntâlnite pe la noi, cunoscute doar din relatările mass media din alte colțuri ale lumii, acolo unde clima este ecuatorială sau tropicală și nicidecum temperată, așa cum încă se mai învață în școlile din spațiul mioritic.

Călduri de te topești văzând cu ochii, urmate imediat de furtuni, vijelii, căderi masive de apă, descărcări electrice, cu tunete, fulgere și trăsnete greu de trecut cu vederea peste ele, oricât de obișnuit ai încerca să pari.

Căderile masive de apă aruncă în ridicol calculele rețelelor de canalizare, care nu au fost obișnuite să țină cont decât de coeficienții climei temperate, climă ce nu ține minte astfel de căderi majore de apă, ce pot să adune 150 de litri pe metru pătrat (sic!), față de 50-70 litri pe metru pătrat, cât au fost învățați proiectanții să ia în calcul, repet, valori ce pot fi înregistrate într-o regiune cu clima temperată, fără canicule ce depășesc 40ºC!

De această dat am fost și norocoși, atâta tip cât, cel puțin la Iași, a bătut și vântul, domolindu-ne arşiţa celor 38 ºC. Mai mult răcoarea a fost definitivă în momentul în care norii și-au făcut datoria, lăsând pe pământ să cadă rafale de ploaie și nu toată ploaia odată.

Se poate spune că, de această dată, Mama Natură a fost mai blândă cu noi. Nu se știe care va fi reacția ei în următoarea confruntare, căci noi nu facem altceva decât să construim imaginea deformată a celor care nu se astâmpără, a celor care nu învață din greșeli sau din șansele care li se oferă.

Cred că ar fi timpul să încercăm asocieri între relaţiile noastre și cele ale Naturii. După marile erori săvârșite împotriva celor mulți, ar trebui să privim, în același timp, înspre bolta cerească, să vedem cum reacționează Cel de Sus, cu bunăvoință sau cu severitatea părintelui care este forțat să ia astfel de măsuri drastice, să nu-și piardă copiii, în naivitatea lor, prin pădurile vieții, acolo unde după fiecare copac stau în așteptare fiarele sălbatice ale răului.

Avem sau nu avem dreptate – este, de asemenea, o întreprindere grea, în care nu putem lucra decât dacă suntem deschiși, nu ascundem nimic din ceea ce oferim și nici din ceea ce primim, astfel încât, fiecare dintre beneficiarii alegerii sale să fie la fel de fidel alesului, cum și alesul demonstrează, de această dată prin fapte, că-i este. Atunci când unul din cei doi falsează, blufează, minte și înșeală atunci, se poate spune că, ”s-a dus dracului toată hardughia”. Revenind la învățămintele Naturii, care sunt pe cât de clare și de simple, pe atât de salvatoare, putem observa cum aleșii noștri încearcă să-și recupereze încrederea, terfelită de Teleormănean și de Timișorean, prin aducerea în prim planul măsurilor luate, intrarea în vigoare de la 1 iulie 2017, a creșterii punctului de pensii la 1000 de lei, așa cum a fost prevăzută în programul de guvernare (contrar clevetirilor întreținute de opoziție, dar și de supărații din PSD). Mai mult, pentru că se simțea nevoia unui bonus în bandajarea aceleași încrederi în programul de guvernare a PSD-ALDE, ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, promovează o Ordonanță de Urgență, cu ajutorul căreia încearcă să ridice în picioare sentimentul uman, de recuperare a compasiunii și a ajutorului efectiv, din irecuperabila umilință a ființei umane, nenorocite de viață sau de soartă!

Totul ar fi bine dacă nu vom începe din nou să ne obișnuim cu surprizele neplăcute, pe care ni le face acum Natura, căci, într-o astfel de atitudine, nu mai încape reacția intempestivă a revoltei, singura care este în stare să ne țină de veghe, singura care ne poate oferi șansa pasului înainte, chiar dacă acesta ne duce în afara cercului, acolo unde putem să ne construim un altfel de viitor, ce nu va mai fi subordonat metehnelor unora sau ale altora.

ADI CRISTI