24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Este război mocnit și în PSD, nu numai în societatea românească. Prea multele conflicte de orice natură, prea multele încordări și neajunsuri puse în evidență de poveștile unei vieți fără de griji, vin să ne prezinte tot atâtea căi de urmat câte astfel de tentații sunt scoase la iveală. Suntem o țară în care nu doar totul este posibil cât mai ales suntem o țară în care imposibilul ne ține isonul și ne provoacă, aducându-ne în situații greu ignorat, acelea de a fi la dispoziția absurdului, prezentat tuturor celor care întreabă, evident, în numele nostru.
Peste tot descoperim putreziciune, peste tot dăm nas în nas cu ridicolul celor mai penibile atitudini, față de care suntem îngenunchiați, fără a ne simți umiliți, atâta timp cât prin vene ne circulă apă stătută în locul sângelui responsabil cu viața reală, adevărată.
Cred că putem vorbi, în cazul nostru, de zombi, de oameni ieșiți din viață, prin detașări verticale, fără a merge cu picioarele înainte înspre veșnicia gropii necesară înmormântării.
Dacă vom vorbi în continuare de responsabilitatea gestului politic asumat prin programul de guvernare, venim și ne întrebăm în același timp despre ce program de guvernare ete vorba? Cum despre care program de guvernare?! Despre acel program de guvernare votat de Parlament, o dată cu votul dat Cabinetului Tudose! Aha…dar cu programul de guvernare izvorât din emanația electorală a votului pe care majoritatea de peste 60% din electorat l-a dat alianței politice PSD-ALDE, ce se mai aude, ce se mai întâmplă? Cum ce se mai întâmplă? Nimic! Nu se mai întâmplă nimic, în conformitate cu toate deznodămintelor acțiunilor acestui mai bine de sfert de veac de singurătate și pași bătuți pe loc, acompaniați de cântecul emblematic pentru cei lipsiți de griji, în afara orelor de program, eliberați de responsabilitățile impuse de profunda relație a individului cu viața, scoasă din tiparele convenționale ale îndatoririlor sociale. „Tot pe loc, pe loc, pe loc / Să răsară busuioc / Zi măi…// Sunt un pui de românaş, / Jucăuş si drăgălaş / Și vă spun la fiecare / Că-s isteţ nevoie mare / Sunt un pui de românaş, / Jucăuş și drăgălaş / Și va spun la fiecare / Că-s isteţ nevoie mare // Nu e sărbătoare-n sat / Să nu m-apuc de cântat / Tot pe loc, pe loc, pe loc / Și din gura strig cu foc / Zi măi…// Hai la joc, la joc la joc / Sa răsară busuioc // Să jucam să chiuim / Că doar o viață trăim / Hop sașa, sașa / Strai frumos vom îmbracă / Și la hora vom cânta / Hora noastră românească / Cine-o joaca sa trăiască.”
Și, uite așa, Sorin Grindeanu, fostul prim ministru al României, nu este mulțumit cu acel deznodământ rușinos, la care a fost parte, privind relația sa cu Liviu Dragnea ”pe linie de partid”. Timişoreanul nu a ezitat să declanșeze un posibil jihad împotriva dușmanului său de moarte, chiar dacă putem vorbi despre un război fratricid:
,Sunt preocupat foarte mult de ceea ce înseamnă PSD. Am început sa creez un anumit proiect intern pe care o să-l supun dezbaterii interne. Poate să nu fie băgat în seamă…lucrez la acest lucru. În această vară o să-l şi prezint intern pentru că mă preocupă soarta PSD-ului. Eu n-am venit de la PSD și vreau să rămân în același partid. Mă preocupă soarta acestui partid, iar ceea ce văd în acest moment e așa o îndreptare cu viteza lumii spre dezastru, care mai devreme sau mai târziu se va vedea în viitorul scor electoral al PSD” ȘI tot Sorin Grindeanu s-a văzut nevoit să nuanțeze acest gând de a trece la atac:
,,Pentru binele PSD în acest moment e nevoie de o schimbare de leadership. E evident acest lucru, dar nu rezolvă problema. Dacă pleacă Liviu Dragnea și vine cineva de acelaşi tip n-am rezolvat problema. Problema e structurală – de a reporni motoarele interne ale PSD, de a pune in funcţiune structurile, de a respecta statutul, de a reface, de a umbla la acea fisura care există în acest moment între conducerea centrală și teritoriu, acele sute de mii de oameni. De aceea cred că schimbarea e necesară, dar nu rezolvă problema de fond dacă nu începem să lucrăm la aplicarea statutului”.
Pe fondul acestui mesaj, iată că nici primul ministru Mihai Tudose nu se simte prea bine cu un Liviu Dragnea care a pus biciul pe el, să rezolve ceea ce nu se poate rezolva, prin deprecierea imaginii brăileanului, cel care nu știe prea multe până când pune mâna pe cuțit, imaginându-și-l pe Florin Piersic cum îi strigă în ureche: «Cuţit, cuţit, cuţit/ de trei ori te-am ascuţit/la tocilă, de pietroi/ să tai capul la tâlhari»
Într-un astfel de impas așteptăm ziua de luni când se vor pune din nou cărțile pe masa coaliției. Cine are Asul în mână și cine are Așii în mânecă?
ADI CRISTI
