24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Avem o țară frumoasă. România este țara noastră. Avem un popor frumos, românii sunt cei care pun culoarea vieții în obrajii poporului nostru. România este țara aflată la răscruce de drumuri. Este spațiul în care ospitalitatea se află la ea casă, astfel încât drumeții sau cei prinși de noapte au oricând un adăpost, o cană cu apă, un codru de pâine și celelalte de-ale guri aflate în casele băștinașilor. Mai mult, cei care au dovedit că au inimă bună, că sunt harnici, că vor cu tot dinadinsul să înceapă o viață nouă, lăsându-se adoptați de acest spațiu mioritic, mirific și de poveste, aceștia au primit întotdeauna sprijinul și buna vecinătate a românilor, fie că se aflau la munte sau la câmpie, în luncă sau în deltă. Chiar dacă poporul român nu are la activ nici un antecedent expansionist, peste el au năvălit mai toate popoarele migratoare, trei imperii au fost nevoite să-și recunoască decăderea, în timp ce noi, mioriticii, am rămas să slujim la curțile continuității, ale respectului față de valorile noastre naționale, dar și în respectul și bucuria celor care au decis să ni se alăture, fără a avea pretenția asimilării acestora. Niciodată nu am dorit să avem comportamentul stăpânului de sclavi față de cei care au venit la noi și ne-au cerut o cană cu apă, un codru de pâine și o bucată de pământ, pe care să-și construiască și ei o viață în bună înțelegere și respect față de ceea ce Româna are mai de preț, omenia și buna înțelegere, munca și destinul de a lăsa valoarea să ne împrietenească.
Evident că o astfel de deschidere, o astfel de mărinimie nu putea să nu tenteze și pe cei care ar fi dorit mai mult să fure decât să muncească. Și-ar fi dorit și încă își mai doresc o ”țară la cheie”, o țară pe care să o afle în prelungirea fostului lor imperiu dezmembrat și împărțit după întinderea limbilor materne, acestea putând fi româna, ceha, germana, slovenă, altele decât limba maghiară. Ungurii, căci despre ei încercăm astăzi să vorbim, cu aceeași deferență și politețe impusă nu doar de bunul simț sau de ”cei șapte ani de acasă”, cât mai ales ca un comportament oficial, diplomatic și pașnic, compatibil cu dialogul și buna înțelegere, vor cu tot dinadinsul să ne provoace la gesturi regretabile de genul ”spânzurării lui Avram Iancu”, executat de extremistul Csibi Barna, la Miercurea Ciuc, în anul 2012! Memoria nu ne lasă să trecem mai departe, chiar și numai pentru că nici Budapesta nu se liniștește, învârtindu-ne cuțitul în astfel de răni și, atunci când văd că ”românii își văd de drumul lor istoric”, în fiecare an, primul ministru Ungariei, Viktor Orban vine la Tușnad, invitat fiind la școala de vară a maghiarilor care trăiesc în România, astfel încât, la noi acasă, să ne provoace fie direct, fie indirect, prin gorilele, angajate ca SPP-iști ai demnitarului maghiar. Aceștia au libertatea de a face legile la noi în țară, sub privirile pasive și îngăduitoare ale Poliției Române, așa cum s-a întâmplat anul acesta când o femeie a dorit să-și exprime dezacordul față de tot ceea ce bolborosea demnitarul ungur. Aceasta a fost imediat brutalizată de urmașii grofilor din Transilvania. Mai mult, în momentul în care o colegă de breaslă, o ziaristă, a încercat să-și facă meseria, să afle ceea ce s-a întâmplat în zona de unde veneau țipetele femeii brutalizate, aceasta a avut și ea aceeași soartă. Polițiștii nu au intervenit mărturisind șocant și dezarmant că huliganii cu cască în urechi operau în perimetrul lor în care avea loc manifestarea (sic!) Stai și te crucești fără ca să-ți mai revii. Perimetrul invocat era tot pământ românesc, acolo unde Poliția Română are prin lege competențe în ceea ce privește ordinea și disciplina, siguranța cetățeanului, respectarea legilor țării!
Este incredibilă postura în care Poliția Română ne-a pus pe noi, cetățeni României prin pasivitatea arătată într-o situație în care ar fi trebuit să intervină să-și facă datoria, să fie fermă și decisă nu numai în cazul lui Cristian Boureanu să aplice legea, să dea cu pumnul și să restabilească ordinea. Ar fi trebuit ca derbedeii din suita lui Viktor Orban care au agresat o femeie în văzul întregii țări să fie încătușați și duși la arest, iar dacă Viktor Orban ar fi încălcat și el legile României, prin vorbă sau faptă, ar fi trebuit să suporte rigorile legii, în cazul său chiar dacă ar acționa o anume imunitate diplomatică, atunci nimeni nu ar fi oprit ca Ministerul Afacerilor Externe să protesteze în conformitate cu acordurile internaționale, mergându-se până la interzicerea pătrunderii pe teritoriul României. Avem nevoie de sânge viu în instalație, pentru a arăta celor care nu cred că în România este cineva acasă, chiar dacă ușile ne sunt larg deschise și toate luminile sunt aprinse în țară. Nu este semn de părăsire, este semnul poporului deschis și primitor. Dar, atenție, să nu care cumva cineva, din îmbulzeală sau din rea voință, să ne calce pe bombeu!
ADI CRISTI
