24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Vorbeam despre concediul estival. Despre eliberarea oboselii sub formă de deschidere de porți, de eliberare a cirezii de tauri sau a hergheliei în libertatea câmpiei. Avem nevoie de această deconectare bruscă, de această evadare, ce are rolul precis de a aplatiza tensiunile, de a limpezi învolburările, de a fi străini, pentru câteva clipe, în propriul nostru corp, dar mai ales în gândurile noastre, astfel încât evaluarea să ne permită o cunoaștere mai profundă, mai lucidă. Eliberarea ne dă dreptul de a ne privi din exterior. Este ca și cum am deschide poarta din exteriorul ei, pentru a ne întâlni cu noi înșine, cu cei care ne regăsim în fața porții, din interiorul ei.
Această întâlnire cu noi înșine este de fapt momentul principal al deconectării. Momentul de limpezire, momentul în care suntem puși în fața unui rechizitoriu spectaculos, greu de ignorat, dar mai ales greu de evitat. Nu pentru că ar fi obligatorie întâlnirea, cât mai ales pentru că un astfel de impact este unul dorit, este unul căutat, ca și cum am simți nevoia unei dezmeticiri, a unei treziri asumate.
Cu siguranță că, vremea a demonstrat că un concediu de odihnă poate fi ”sărit”, poate fi ”trecut cu vederea” sau poate fi chiar amânat sine die. Această disfuncționalitate nu face bine nimănui, nici beneficiarului odihnei amânate și nici celui care plătește ca cineva să producă performanță sigură și constantă.
Poate un an fără concediul de odihnă sau doi ani, la rând, nu se manifestă distinct în dezastrele pe care le poate crea această prelungire a efortului fără pauză, fără odihnă, fără relaxare. Dar, ulciorul nu merge de fiecare dată la apă și există un moment fatal în care salariatul chiar moare, din cauza epuizării la locul de muncă.
Ferească-ne Dumnezeu dacă Liviu Dragnea, de exemplu, ar muri la locul de muncă. Ar fi o dramă umană și mai apoi națională, în care liderul celui mai mare partid al țării la această oră își poate valorifica nemurirea prin acest stupid accident, la urma urmei. Să mori în concediul de odihnă, sau în luna concediilor… Oricum, cazul ales este unul ireal, atâta timp cât nici Liviu Dragnea și nici președintele României nu ezită să-și facă concediile de odihnă, în fiecare sezon, fie iarnă fie vară, păstrând totuși legătura cu țara, cu interesele de moment ce aduc atingere interesului public. Iată cum Klaus Iohannis, aflat la Constanța, pentru a sărbători Ziua Marinei, nu a ezitat să transmită românilor o reală îngrijorare care ne transmită nu numai îngrijorare cât mai ales și curiozitate .
”În arealul Mării Negre ne confruntăm cu provocări de securitate din ce în ce mai complexe şi mai volatile, precum şi cu un grad sporit de impredictibilitate şi incertitudine. Tocmai de aceea, deciziile adoptate de NATO au menirea de a contribui la întărirea măsurilor de apărare colectivă şi de descurajare, inclusiv în regiunea Mării Negre, prin participarea statelor riverane. În actualul context, România îşi asumă şi mai activ profilul de stat puternic şi de actor regional relevant. Suntem un pilon de stabilitate şi furnizor de securitate în regiune. Depunem eforturi consistente pentru ca rolul Mării Negre şi importanţa sa strategică să fie recunoscute la nivelul NATO şi al Uniunii Europene”, a spus Klaus Iohannis.
Avem nevoie de astfel de certificate de încredere, de speranță, de optimism, cu atât mai mult cu cât, ceea ce ochiul nostru observă în interiorul țării, ceea ce urechile noastre aud din frânturile de scandaluri politice, dintre opoziție și putere, dar și din interiorul puterii, pot fi cauționate cu batiste puse pe astfel țambale, ceea ce nu se poate întâmpla atunci când Vladimir Putin îngrămădește la hotarul cu Republica Moldova divizii de tancuri, iar vorbăreții săi, din divizia lui Dimitri Rogozin, ne scuipă și ne amenință cu măcelărirea țării în câteva ore.
Avem nevoie de odihnă, avem nevoie de orizontul pe care să ne sprijinim speranța ca dincolo de el mai există Soare.
ADI CRISTI
