SUNĂ CLOPOȚELUL, BATE CLOPOTUL

Începe școala. Încă un început, aceleași obiceiuri și încă ceva pe deasupra. Acest ”pe deasupra” ne aduce din nou  față în față cu mai vechea noastră problemă a românilor străini în propria lor țară.  Județele Harghita și Covasna continuă să fie rana deschisă a batjocurii pe care liderii minorității maghiare o întrețin la adresa românilor ajunși să fie minoritari în aceste două județe.

Școala a fost considerată ”cheia succesului” în detensionarea acestor răbufniri de orgolii maghiare venite din negura timpului, din acele vremuri în care românii, la ei acasă, au trebuit să suporte călcâiul cizmei maghiare pe aortă. Grofii maghiari au reprezentat sursa răului, pe care astăzi liderii minorității maghiare o conservă, o întrețin și o scot la iveală ori de câte ori simt nevoia să tulbure apele, pentru a răvășii posibila buna înțelegere între localnici (cei care continuă, cel puțin în cele două județe amintite, să fie minoritari, să fie străini în țara lor). Speranța unei noi generații educate, nu în acest spirit al urii și al dușmăniei, al înghețării realității pe timpul în care revizioniștii doreau cu totdinadinsul să smulgă din nou Ardealul din trupul României, pentru a-l alipi din nou Ungariei, chiar dacă cu mânuța lor maghiară, liderii de atunci ai Ungariei, au semnat la Trianon recunoașterea României Mari, în cele din urmă. Un copil smuls din acest coșmar, împrietenit cu adevărata istorie a spațiului carpato-dunărean, poate fi un om salvat din teroarea urii ce izolează din ce în ce mai mult minoritatea maghiară din România astăzi, când ura și dezbinarea au devenit metode de comunicare ale guvernului de la Budapesta.  Acest tip de acțiune este recunoscută nu doar de Kelemen Hunor și ”grupul său maghiar infracțional”, cât mai ales și de premierul Victor Orban, premierul Ungariei, cel care a spus-o fără a stea prea mult pe gânduri, că Ungaria nu va susține România pentru aderarea acesteia la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Surprinzător, acest refuz asumat de premierul ungar este legat de restrângerea de activitate a Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș din România și nu din Ungaria (sic!)

Cu siguranță că vor mai dura decenii până când vom reuși să schimbă atmosfera. Fără a fi cinic, fără a fi grobian pot să risc formularea unui adevăra tolerabil dacă avem în vedere rezolvarea reală a acestei încordări și anume aceea prin care identificăm o schimbare de atitudine doar atunci când i se va ura lui Lazslo Tokes, de exemplu: ”Fie-ți țărâna ușoară”, așa cum aceeași urare va fi topită pe vârful buzelor noastre de români blestemați să le suportăm (pentru a nu deranja Europa) toate mizeriile liderilor maghiari, care nu au reușit să depășească  nebunia de a se crede în continuare grofi și stăpâni.

Avem nevoie de un lucru cât se poate de simplu și de bun simț. Este necesară nu numai recunoașterea acestui adevăr, cât mai ales și respectarea lui atunci când spunem că trăim în România, respectând legile acestei țării și nu încercăm să ne construim autonomii teritoriale imposibile, cum pastorul dezaxat de la legile României încearcă să îndemne, ”acum este timpul să cerem autonomia în Parlamentul Europei și în cancelariile țărilor europene”.

Dacă ar fi să privim în ansamblu atitudinea ”vecinilor noștri” față de minoritatea română care trăiește în Ungari, Ucraina, Serbia, Bulgaria, vom avea surpriza să constatăm că doar noi suntem proștii Europei dacă ne referim la cât de discriminați pozitivi sunt și românii în țările vecine, așa cum au pretenție minoritatea maghiară din România. Să li se dea mai mult decât li se dă românilor, să li se recunoască mai multe drepturi decât li se recunosc românilor, legea cu ei să fie mai permisivă, mai blândă și, dacă se poate, facultativă, pentru că ei sunt minoritari în țara al căror cetățeni sunt. Mai mult, acolo unde au reușit să se înmulțească sau să fie înmulțiți, ajungând mai mulți decât cetățenii români de naționalitate română, ei își arogă un comportament de ”Stat în stat”, decupează din lege doar ceea ce este în avantajul lor, dubla inscripționare devine doar aceea în limba maghiară, în magazine nu vorbesc decât limba machiară, românul este prigonit și batjocorit pus la cele mai umile umilitoare situații, însemnele naționale, ale identității noastre, imnul ți drapelul sunt pur și simplu batjocorite. Cu acest tip de atitudine, în Ardealul anului 2017, începe școala. Clopoțelul sună pentru copii, iar clopotele vor trebui să bată pentru cei care nu au în piept inimi de români.

ADI CRISTI