O MARE SCÂRBĂ

Din nou în realitatea care ne doare. Viața devine una dintre cele mai sângerânde răni atunci când scumpirile se năpustesc din nou asupra buzunarelor noastre, sleite de promisiunile majorărilor spectaculoase de salarii. Am fost anesteziați nou luni cu promisiunile de a o duce în cele din urmă bine, de această dată, prin intermediul majorărilor spectaculoase de salarii, toate aceste majorări fiind decontate grijii precizie a alianței politice (PSD-ALDE) de a fi la dispoziția cetăţeanului, în primul rând și mai apoi vedem noi ce facem cu indicele ROBOR și celelalte pârghii bancare.

Încep scumpirile care ne electrocutează și ne aprind, în același timp, cazanul cu smoală. Avem bănuiala legitimă că ceea ce se întâmplă cu noi nu este bine, că toți banii pe care i-am luat în plus pe diferite mesaje privind prioritățile naționale, educație, sănătate, pensii, se vor duce imediat pe apa sâmbetei.

Creșterea prețurilor la curentul electric și la gazele naturale poate fi considerat semnalul de alarmă, strigătul de lupt pe care fiecare om de bun simț l-ar putea trage, mai ales în momentul în care își simte amenințată independența energetică a locuinței în care trăiește, în primul rând și mai apoi a creșterii prețului nivelului său de trai. O astfel de mutare îl face pe nea Vasile să lase în pace celelalte speculații privind lupta dintre Dragnea și Kovesi sau dintre Călin Popescu Tăriceanu și binomul care ne-a lăsat repetenți la matematicile superioare ale vieții de zi cu zi, fiind pur și simplu garat pe această linie moartă, care nu are decât o singură direcție spre cimitirele din dealurile orașelor, astfel încât nivelul apelor freatice să nu tulbure somnul de veci a celor care s-au grăbit să plece dintre noi sau pur și simplu nu i-a mai răbdat pământul.

Suntem în miezul fierbinte al acelor deturnări de atenție, acelor derogări de situație, de la  ”cât de bine o vom duce, în cele din urmă”, la ”vai de mama noastră că iar se scumpește viața de nu vom mai ști pe unde vom scoate cămeșa”.

Viața nu ne ia în seamă sau pur și simplu  suntem atât de grăbiți să mai prindem și noi ce înseamnă a o duce bine, a trăi fără griji chiar și numai cele din categoria ”nu ne vindem țara”, dar nu pentru că nu ne-ar prinde bine un nou tun de sute de milioane de euro, ci pur și simplu pentru că nu prea mai avem ce vine, atâta timp cât nu ne-a mai rămas nimic peste care să fim proprietari. Nu mai avem ceva al nostru pe care să-l scoatem la vânzare, decât apa și sarea și poate de aceea atunci când se supără multinaționalele tremură și dobânzile bancare, leul se face dintr-o dată mai mic decât a fost el vreodată, iar mâinile ne tremură din ce în ce mai tare, de parcă ne-am ține de acea balustradă, cioplită direct în falia întinsă între două cutremure.

Suntem zgâlțâiți rău de tot, fără însă a reuși să ne trezim.

Avem nevoie de deșteptare, chiar dacă nouă ni se pare că suntem deștepți nevoie mare. Nu ne dăm seama că ne lipsește o altfel de deșteptăciune, care are legături directe cu ochiul deschis, cu mintea trează și, nu în ultimul rând, cu șansa noastră de a gândi la următorul pas, la drumul care ne iese în cale, la cine vor rămâne cu noi în picioare și pe cine vom culca la pământ, atunci când în stradă acesta va fi răstignit prin cuvânt.

Începe dansul negării, dar și al uimirilor din partea politicienilor: Liviu Dragnea trebuie să dea tonul la cântec, arătându-se nepermis de uimit, revoltat și, mai ales, torturat de această realitate ireală: „Cresc într-una prețurile și multă lume spune că au crescut și cresc în continuare nejustificat. Trebuie să vedem exact de ce. România este țara din Europa care are cel mai mare procent de acceptare al pierderilor nejustificate în preț, 17%. Să vedem de ce. Cei care distribuie energia electrică, câte pierderi au și dacă au pierderile astea, cât de mari. Noi toți trebuie să suportăm pierderile astea la factură. Cei de la ANRE văd că sunt foarte români, între ghilimele. Adică acceptă lucrurile astea foarte ușor și nu știu dacă sunt foarte bine justificate. Comisia de anchetă va face lumină în acest caz. Este o vină, normal”. – aceasta este un crâmpei din bâiguială președintelui PSD. Cu alte cuvinte ni se îngroapă pierderile datorate producerii energiei electrice, în grădina noastră a fiecăruia(sic!)

În ceea ce privește creșterii de prețuri la combustibili, același guru ne luminează: „Prețul la carburant l-au scumpit companiile, care nu cred că au scumpit din cauza accizei. Atunci când a dat-o jos Guvernul Cioloș, că nu nu am avut șansa să intrăm în decembrie la guvernare, prețurile nu au scăzut. Deci se pare nu asta influențează. Se pare că influențează alte interese și anume profitul, cu orice preț”. Jalnică-i pădurea ta de viețuitoare, Mama Natură și multe lighioane semidocte o mai populează, pe când noi încercăm să adunăm un braț două de uscături, fără ca acestea să fie neapărat de provenienţă politică. Indiferent de lipsa noastră de opțiuni, fără să vrem, doar uscături cu mâncărici la limbă reușim să adunăm, ceea ce ne provoacă, trebuie să recunoaștem o mare scârbă.

ADI CRISTI