Răzgândirea este soră geamănă cu minciuna. Este adevărat, nu se prezintă așa de despuiată, plină de vulgarități precum este meteahna politicienilor, aceea de a ne minți cu rânjetul pe față, ea fiind mult prea calculată, enervant de studios urmărită, cum mai sunt urmărite pierderile de înălțime ale celor care oricum se vor prăbușii, fie că sunt în avion în flăcări, fie că au sărit în hău pe ușa avariatului mijloc de transport.
A te răzgândi înseamnă de fapt a minții cu aceeași nonșalanță cu care ai reușit să convingi țara că tu ești scăparea, tu ești visul muritorilor lăsați cu ochii în soare. În momentul în care ți se cere să probezi lăudăroșenia din categoria, ”eu sunt ceea ce voi așteptați să vi se facă viața mai frumoasă”, să vi se spună să deschideți ochii să aveți imaginea clară a vremurilor necesare să fie trăite și mai puțin de suportat, atunci, cu ochii holbați de-a binelea, aveți imensa surpriză de a nu vă întâlni cu imaginea povestită a visului. Nimic din ceea ce vi s-a promis, nimic din ceea ce a trebuit să apară nu se va întâmpla. Aceeași stare de noroi, de glod împrăștiat pe petalele florilor, încovoiate și ele o dată cu tine. De fapt, stropii de noroi provin în urma prăbușirii tale în băltoaca speranţelor năruite, în amestecătura frământată a mizeriei pe care te vezi în continuare nevoit să o plimbi mai departe, așa cum se mai plimbă câinele sau pisica, găina sau broasca țestoasă, cel puțin pentru a-ți înconjura proprietatea, spațiul în care încă mai ești recunoscut ca stăpân, cel care taie și spânzură fără a da socoteală altcuiva decât nevestei, poate.
Dacă proiectăm aceste temeri pe realitatea care ni s-a împlântat, asemenea unui pumnal, în spate, suntem condamnați să ne întâlnim cu ultimele ratări, rateuri, ratați, părți componente ale ansamblului proiectat să ne scoată din paupertate, dar care, se pare că, ne-a blestemat la noi acasă, în propria noastră salivă uscată de atâtea văicăreli și înjurături neaoșe, numai bune de scris Istoria parodică a destinului oamenilor care populează o țară perfectă, fără a ei să știe acest lucru.
Ajungând în concret, îl întâlnim pe Liviu Dragnea, de exemplu, cel care a încercat să exerseze mersul înainte cu pași făcuți înapoi, după principiul încălțării cu călcâiele în față, astfel încât oricât ne-am prăbuși noi în destinul de a fi țara de batjocura celor care doresc acest lucru, să dăm impresia că o ducem bine, cu creșteri economice, greu de imaginat, după cum ne-a lăsat Ceaușescu să ne rânduim, în minciună și vii aplauze.
Mărețele realizări proiectate într-un program electoral, asumat la milimetru ca fiind programul de guvernare PSD începe să se dovedească a fi o penibilă cursă de șobolani, care mai de care mai speriați de inevitabila scufundare a corăbiei, pe care Meșter Cârmaciul încearcă să o ducă cu ea și cu noi la dracul, simbolul reușitei depline.
Ministrul Finanțelor, Ionuț Misa, a recunoscut și că impozitul zero pentru salariile mai mici de 2.000 de lei nu va mai fi aplicat în 2018, așa cum prevede programul de guvernare PSD-ALDE. Este ultima promisiune încălcată de PSD, de pe lista celor prevăzute în programul de guvernare.
O altă promisiune din Programul de guvernare a fost încălcată: impozitul pe dividende ar putea să nu mai se aplice de la 1 ianuarie.
„În mod curios, mulți oameni de afaceri români și ne face să ne gândim serios. Voi spuneți ca se exportă profituri. Daca mergeți pe impozit pe dividende zero, o să se exporte și mai mult profit. Discutăm serios săptămâna viitoare”, a declarat Liviu Dragnea, într-o încercare vizibilă de dezvinovățire.
Legea pensiilor, anunțată cu surle și trâmbițe în repetate rânduri, va fi și ea amânată pentru 2019. În schimb, PSD și ALDE iau în calcul ca pilonul II de pensii să devină facultativ. Asta deși promiteau că nu se ating de el.
O altă noutate care nu apărea în programul de guvernare: angajatorii vor plăti din 2018 o taxă de solidaritate de 2% din salariul brut acordat angajaților.
Guvernul introduce de anul viitor o nouă taxă, de solidaritate, care va fi plătită de firmele din România. Anunțul l-a făcut azi noapte la TV, șeful Finanțelor, Ionuț Mișa. Taxa de solidaritate de 2% va fi plătită din fondul de salarii și urmează să fie aplicată în mai puțin de trei luni.
.”Va mai fi o taxă de 2% care va reveni angajatorului”, a anunţat Mişa. El a spus că este o taxă prevăzută la nivelul Comisiei Europene, care se aplică şi în sistemul de stat, şi în mediul privat.
„Există o directivă europeană care ne obligă să aplicăm un anumit procent fondurilor de salarii”, a precizat ministrul Finanţelor, spunând că această taxă nu poate fi eliminată sau comasată cu alte categorii de contribuţii.
Singura veste bună anunțată de ministrul Finanțelor este aceea că impozitul va scădea de la 16 la 10% pentru absolut toate veniturile.
Parodia continuă. Important pentru țară este că nimeni nu este vinovat, nimeni nu își asumă ceva, decât, poate, consecvența cu care se minte așa cum se respiră.
ADI CRISTI