POEMELE DE SÂMBĂTĂ

După linia torsului
am descoperit lumea

Te-ai întors cu spatele la mine

lăsând linia torsului

să-mi cutreiere imaginația

cum altădată diligențele aduceau

în orașele de lemn

Ispita și Moartea

la pachet.

Priveam

în prelungirea coapselor tale

linia orizontului sub care

se ascundea ”viitorul sună bine”

ceea ce înseamnă că  viața

mie destinată

ocupa un alt ocean dezmembrat

de valuri și de naufragii…

Revenind la tine…

plaja era pustie

fără nisip

fără țipenie de om

doar tu așteptai întoarcerea mea

împletindu-ți părul

cu cele două țărmuri

încropind o altă linie a orizontului

de sub care așteptai să răsar

asemenea Soarelui

sau a catargului corăbiei

întoarsă acasă

după ce am descoperit lumea

urmând să mă descopăr pe mine

ținându-mă

după linia torsului tău.

 

Descompunerea morții

M oarte

Mo arte

Moa rte

Moar te

Moart e

Moarte

Descompunem

Trupul

Morții

In nomine

Patris

et fillii

et Spiritus Sancti

Răscolit

întunericul

în lumina

adusă pe jos

de credința curată

a iubirii

În numele Tatălui,

şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh.

Amin!

 

Amanții Morții

Dacă nu ne-am naște,

nu am muri!

Dacă nu am mai muri

nu ne-am mai naște?

Bucuria ne renaște

Suferința ne omoară

sau

poate invers!

Vom trăi și vom vedea

dacă

vom mai trăi și vom mai vedea

sau

cine știe…

oricum vom muri

împăcați sau răzvrătiți

Moartea

nu ne va uita în viață

pe nici unul

Mai devreme

sau mai târziu

Tot ne va lua de amanți!

ADI CRISTI