În mesajul său de salut, directorul Bibliotecii Naţionale, Elena Pintilei a menţionat că Eugeniu Ureche a fost o personalitate polivalentă, care s-a afirmat în diverse domenii ale culturii, fiind actor de teatru şi film, regizor, cântăreţ de operă, interpret de muzică populară, pictor, sculptor, fotograf, giuvaiergiu, iar scriitorul Iulian Filip l-a caracterizat drept un artist total.

Academicianul Mihai Cimpoi a afirmat că în afară de rolurile monumentale pe care  artistul le-a realizat în teatru (în „Revizorul” de N. V. Gogol, „Regele Leare” de W. Shakespeare, „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale ş.a.),  Eugeniu Ureche a fost un declamator de excepţie, care recita versurile unor  poeţi celebri în limba acestora:  Ovidiu – în limba latină, Homer – în greacă, Hugo – în franceză, Leopardi – în italiană, Puşkin, Cehov, în rusă.

„Eugeniu Ureche a fost un model de artă teatrală, care a prezentat şi nişte lecţii de limbă română. Este un model de  multiculturalitate, de cunoaştere profundă a culturii universale şi naţionale. Darul lui actoricesc  s-a manifestat în diferite registre:  de la cel tragic şi dramatic, la cel comic, ludic şi burlesc.  A fost şi un model de rezistenţă intelectuală.  Dar chiar şi în acele condiţii de umilire socială şi culturală,  el a găsit totuşi o ferestruică  de a se manifesta,  care reprezenta pictura, sculptura şi arta fotografică”, a remarcat academicianul Mihai Cimpoi.

Criticul de artă Eleonora Sâdnic a vorbit despre pictura lui Eugeniu Ureche, iar actorul Vitalie Rusu,  care i-a fost şi ginere, a evocat momente inedite din biografia lui actoricească,  redând felul în care se pregătea de spectacole (prefera să-şi facă singur machiajul) şi nişte amintiri în legătură cu montarea piesei „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale,  pe care L. I. Brejnev, pe atunci prim-secretar al CC al PC al RSSM, a acceptat-o, dar  să fie jucată în limba moldovenească. Astfel, traducerea s-a făcut prin schimbarea a două cuvinte: a onorabilului în onorat şi a respectabilului în respectat. Un alt moment deosebit a fost acela de a se întoarce în teatru, după ce a fost eliberat prin ordin. El a fost totuşi de acord să recite monologul  lui Ştefan cel Mare din „Apus de soare” de Barbu Delavrancea.

Evenimentul a fost organizat de instituţia-gazdă, Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău. Manifestarea s-a încheiat cu prezentarea emisiunii televizate „Portrete în timp”, realizată de Victoria Mocreac la Moldova1 în 2015.

Eugeniu Ureche s-a născut la 20 martie 1917 în satul Hârtopul Mare, judeţul Orhei. A studiat la Liceul „B. P. Hasdeu” (1928-1934) şi Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1934-1938). A fost solist al Ansamblului de cântece și dansuri „Doina” al Filarmonicii (1942-1944), solist al Teatrului de Operă și Balet (1955-1959) și actor al trupei Teatrului muzical-dramatic „A. S. Pușkin” (1945-1979). În 1950, a fost distins cu Premiul de Stat al URSS, în 1953  – cu titlul onorific „Artist al Poporului din RSSM”, în 1967 – cu titlul onorific „Artist al Poporului din URSS” şi în 1997 – cu ”Ordinul Republicii”.  Eugeniu Ureche s-a stins din viaţă la 27 ianuarie 2005. El a fost înmormântat în Cimitirul Central de pe str. Armenească din Chişinău.