24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Procurorii încep să vorbească, judecătorii la fel, generalii din serviciile secrete aşijderea. Toți se adună în jurul aceluiași subiect, asemenea unui foc de tabără, la taclale, la povestit despre ce știe unul și ce știe altul, care de fapt trădează ceea ce nu știm restul, mulțimea confundată a fi masa amorfă, adunată după cum se mai adună oile la stână. Seara cultural educativă devine una mai mult decât interesantă, chiar dacă fiecare povestire asumată de vorbitori este de fapt un act grav de acuzare adus celor care au reușit să arunce credibilitatea statului de drept în aer.
Vorbim astfel de stat și de stat paralel, de guvernare și de sistem, de voia celor de dincolo de granițele țării, care sunt bănuiți că fac jocurile după care dansează poporul român, iar partea ascunsă a celor care conduc nu se sfiește să considere legea o simplă părere de care, de cele mai multe ori, nu țin cont.
O dată cu plecarea de la comandă a lui Traian Băsescu, statul polițienesc, creat pentru a ușura rămânerea în sfera deciziei a celor care nu urmăreau altceva decât să-și pună în aplicare afacerilor oneroase (dovedite doar de presă, dar ignorate de organele abilitate să apere legea) s-a trezit fără conducător. Degringoladă, buluceală, nevoia de a stăpâni un mecanism pe care nimeni nu mai știe cum se oprește. Un fel de tulumbă scăpată din mână, fără ca roata hidrantului să fie închisă. Acest incident post-Băsescu, trebuie să recunoaștem ne-a prins pe picior greșit, ne-a pus în situația să fim răniți la întâmplare de felul în care lovea furtunul scăpat în populație, mai ales că în acel moment era o mare îmbulzeală la construirea acelei majorități politice în care s-a pus marea speranță de a scăpa România de urmările sângeroase ale dominației Traian Băsescu, pe timpul celor două mandate, timp în care România a cunoscut cea mai sângeroasă bătaie de joc, după formula ”Salvăm România, sacrificându-i poporul!”
România, în stilul ei caracteristic, după Băsescu a mai pierdut o șansă de reabilitare, de punerea în paranteze a celor care s-au abătut de la lege, doar pentru a-i fi pe plac președintelui. Doar pentru a-l sluji, chiar dacă o astfel de datorie constituțională, s-a făcut prin încălcarea legii. Mai mult după ce Traian Băsescu și-a încheiat și al doilea mandat la Cotroceni, acesta nu a deconectat mecanismul de poliție politică, lăsându-l să funcționeze în gol, invitându-l tăcut pe Klaus Iohannis să se folosească de el pentru a-și face viața mult mai ușoară la Putere. Chiar dacă aparent mecanismul nu a fost folosit cu același spectacol de următorul președinte, trebuie să sesizăm că mecanismul numit între timp trinom și mai apoi binom, a început să se alimenteze din interior cu tot felul de victime care îndrăzneau să scoată capul pe scena politică a țării, scenă care în acei ani de tranziție, de la Băsescu la Iohannis, era din ce în ce mai dornică de aflare a adevărului, oricare ar fi acesta. Astfel, a venit drama de la Colectiv, au fost readuse în actualitate Mineriadele și Revoluția, pagini de istorie recentă încă nedeslușite. Lumea a devenit din ce în ce mai conștientă că pasul înainte nu poate fi făcut pe un teren cu solul incert. Nu poți înainta pe un teren plin dă găuri. Ai nevoie de certitudini, de un sol ferm, de o fundație solidă.
Oamenii au început să prindă curaj. Să facă un pas înainte și să ceară să fie ascultați. Să spună ceea ce știu ei că s-a întâmplat, dar nu din auzite, ci din postura celor care au luat parte la acest dezastru care ne-a făcut în numai câțiva ani să ne pierdem încrederea în Justiție, de exemplu. Unul din cei care s-a dovedit a fi un martor important, care nu este subiectul proceselor penale (deocamdată), a cărei credibilitate își păstrează cota de interes maxim este generalul de armată Dumitru Iliescu, fostul șef al SPP. Iată una dintre mărturisirile generalului care ar trebui să fie luate în seamă nu numai de presă:
„Din informațiile care au sosit la mine – și au sosit foarte multe informații în sensul acesta – rezultă faptul că aceste dosare erau întocmite la dispoziția domnului Coldea, dar cu aprobarea domnului Maior de fiecare dată. Nu domnul Maior se ocupa să adune oamenii care pregăteau aceste dosare, ci domnul Coldea făcea acest lucru. Tot el întocmea lista cu țintele respective. (…) Apoi, treceau la organizarea și construirea dosarelor respective. Nu este vorba acum de a face un dosar cu fapte reale. Eu vorbesc despre acele dosare care au fost construite, acele dosare care nu aveau probe în ele, ci erau construite aceste probe”,
În continuare, generalul Dumitru Iliescu a oferit amănunte uluitoare: „În legătură cu planul de destructurare a conducerii PSD eu am dat relații la Comisia pentru Alegerile din 2009 și am vorbit despre asemenea planuri care au avut loc în 2008, 2009, 2010 și 2013. Mai mult, chiar l-am informat pe ministrul Apărării Naționale la începutul lui 2014 de existența unui asemenea plan, care prevedea arestarea unor lideri la nivel central și local ai PSD. Au continuat asemenea planuri și în 2016, și în 2017!”.
Generalul Dumitru Iliescu și-a susținut teoria „execuției” la comandă cu un exemplu notoriu: „Știți foarte bine ce s-a întâmplat în cazul lui Paltin Sturdza. Acolo au fost modificate discuțiile. Au fost peste 1.000 de modificări, de intervenții pe materialul respectiv. Nu avea ce căuta SRI acolo.
Quad erat demonstrandum. Ce va mai urma? Poate nimic, poate inevitabila deșteptare. Avem nevoie de o astfel de trezire! ”Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani! / Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă, / La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!”
ADI CRISTI
