ȘI UN LUCRU BINE FĂCUT POATE AVEA EFECTE PERVERSE

Începem să ne dumirim. Să ne dăm seama unde am ajuns. Începem să simțim dezmorțirea în neuroni. Hipnoza dispare, fără ca cineva să ne dea startul la trezire. O facem pe con propriu. Unul câte unul. Nu avem de ales atâta timp cât în jurul nostru nimănui nu-i pasă de nimeni. Trăim în acea lume a absurdului în care doar acesta pare a fi normal, în rest ce toate celelalte atitudini, firești în lumea lor, sunt aberații greu de explicat. Cum să explici care este rostul aerului în respirație? Cum să explici de ce când te speli te uzi? Mult mai tentant ar fi să explici cum de mai trăim în aceste condiții specifice sucombării.

Marele virus, care nu ne lasă în pace să remarcăm evoluția reală, medie, a societății, este atitudinea pe care nu ezităm să o afișăm și care nu ne oferă nici o explicație, doar că ne scoate pe noi în față, pe noi cei care mărturisim că ”știm cel mai bine problema”, atâta timp cât suntem cei care se confruntă cu ea, deci nu mai pot să fie păcăliți sau aiuriți de nimeni. Avem această sincopă în raționament, cauzată cu siguranţă de lipsa de clarviziune și mai ales de respect pentru cei care sunt singurii îndreptățiți să intervină. Este ca și cum o durere de cap, care ne macin creierii, ar fi de competența noastră să o vindecăm, căci, nu-i așa, doar o simțim noi și nimeni altcineva.

Barbarismul ”omul priceput la toate” se dovedește a fi nu numai un reflex condiționat, exersat de liberul arbitru, cât mai ales o mentalitate de care nu am reușit să scăpăm, dar nu prin debarasare, cât mai ales prin tehnica distrugerilor de obiceiuri, la nivel molecular. Un fel de incinerare urmată de aruncarea cenușii pe o altă planetă, atâta timp cât și moartă mentalitatea are șansa să reînvie, să scoată din nou din noi dracii răului. Nu trebuie să neglijăm acest fapt, atâta timp cât mentalitatea este un produs nociv, din categoria materialelor radioactive ale căror urmări sunt de dimensiunea ravagiilor.

Mentalitatea face parte din categoria acelor realități date, asemenea reliefului asupra căruia nici o modificare nu-i va putea anula materia, chiar dacă vor reuși să dăm lumii alte forme și alte întrebuințări. Este ca și cum gestul de a ucide va fi transferat legănatului de prunci, cu consecințe previzibile, dar greu de combătut. Este ca și cum te-ai afla în situația de a constata că ai de a face cu ”o brânză bună, în burduf de câine”.

Marele învingător al lumii nu este nici un alt Gingis Han sau Alexandru cel Mare, Napoleon sau Stalin. Vorbim astăzi despre butonul roșu, valiza cu cifru atomic, de conducătorii lumii suferinzi de Alzheimer. Parkinson…Vorbim despre nebuni, din categoria liderului nord-coreean sau imprevizibili, din categoria liderului de la Casa Albă.

NU ar fi deplasat să vorbim în curtea noastră și despre nebunii autohtoni, despre imprevizibilii autohtoni, cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat științific deja că maioul este mult mai aproape de piele decât rubașca sau de Alain Delon-ul (funcție de locul școlarizării despre lume și viață).

Și pentru că veni, în treacăt, vorba despre noi și conductorii noștri amfibii, nu putem să nu sesizăm că puterea face ceea ce face, doar că opoziția mai toarnă și ea, din când în când, nu doar gaz pe foc, cât mai ales delațiuni peste delațiuni, să ne simțim mai intimi, mai aproape de încordarea internațională, evident la acele nivele înalte, fiind vorba de cu totul altceva decât despre găinăriile noastre.

Iată ce sună vocea liberalilor lui Ludovic Orban: ””In nouă luni de zile, Guvernul PSD a distrus structura bugetului, a omorât investiţiile și potențialul de creștere și, mai ales, a scos România cu un picior din UE (…) Implementarea programului de guvernare Dragnea – Vâlcov a adâncit dezechilibrele macroeconomice. Creșterea economică, bazată în totalitate pe consum, îşi arată deja costurile.
Cresc prețurile, dobânzile, euro și dolarul față de leu, deficitul bugetar, deficitul comercial, deficitul de cont curent și datoria publică. In acest context, contribuția investițiilor la creșterea economica este zero” (dixit  Florin Cîțu în debutul raportului său de 16 pagini, în care analizează starea economiei românești după nouă luni de guvernare PSD.
El spune că majorările salariale, dar mai ales promisiunile din legea salarizării unitare, au creat aşteptări exagerate în rândul angajaţilor din sectorul public, care pe baza acestor promisiuni au început sa consume apelând in special la credite de consum.
„In acest context, consumul a explodat. Totuşi, exista un efect negativ major. Investiţiile s-au prăbuşit atât in sectorul public, cât și în cel privat. În sectorul privat, antreprenorii au pus frână investiţiilor datorită problemelor de pe piaţa forţei de muncă. În sectorul public, investiţiile au fost tăiate masiv pentru a face loc creşterilor salariale. In primele șase luni ale lui 2017 economia a crescut doar datorită consumului. Investiţiile nu au contribuit cu nimic”, explica liberalul.

Iată că și un lucru bine făcut poate avea efecte perverse, în interpretările politice, ceea ce nu poate fi scuzat de lupta pe viață și pe moarte a opoziției cu dușmanul său declarat, al cărui loc la Putere nu se ascunde că ar dori să-l ia, cât mai repede.

ADI CRISTI