24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
TelDrum continuă să pregătească țara pentru Sărbătorile de Crăciun. Cu mult spectacol stradal, cu multă gălăgie, cu babe pițigăite fugărite din casele lor de grijile gospodăriei, alături de indivizi cu rucsacul în spate, încheiați până la ultimul nasture, cu părul dat peste cap, cu coardele vocale solicitate la maxim. Întregul balamuc nu are loc în spațiul deja intrat în tradiție, ci chiar în fața DNA, pentru a-i servi aceste instituții, puternic avariată, un suport moral greu de ignorat. De fapt, procurorii continuă să strecoare în spațiul public ”pe surse” acest gen de informații care să-i pună în gardă atât pe jurnaliști, care își fac meseria, cât și pe această armată de gălăgioși, chipurile, sub formă de expresie a glasului poporului față de tot felul de fărădelegi ale celor care doresc cu tot dinadinsul ”să facă ordine în justiție”, prin promovarea unui pachet de legi care au în vedere extragerea politicului din zona de influență a Justiției.
Iată că pe noi timpul nu ne învață nimic. Parcă dintotdeauna am fost așa de expansivi, colerici, greu de potolit, ușor de înregimentat și tot mai ușor de speculat în toate direcțiile în care cineva are vreun interes. Rămânem (cu sau fără voia noastră) prizonierii bâlciului, ai spectacolului de iarmaroc, prizonierii care nu dau semne de revenire din naivitate cât timp ”țara arde și baba se piaptănă”. Vrem sau nu, strada continuă să ne domine, continuă să ne pună piedică și să ne rostogolească ori de câte ori încercăm să mai facem un pas înainte, să mai dăm o nouă șansă țării să iasă la aer curat, să se elibereze de tot ce o anchilozau în jocurile mărunt ale unora sau ale altora, fără a mai ține cont de ce nevoi are țara, de ce nevoi are interesul național.
În timp ce grupul de bucătărese și de omuleți alungați de acasă (după cum ies în evidență atunci când luminița roșie a camerei de luat vederi îi electrocutează ochii) încep să se împrăștie, în Parlamentul României, acolo unde de fapt se fac adevăratele jocuri de pe urma cărora ar avea de câștigat țara în ansamblul ei, opoziția se face de tot râsul, chiar dacă prin glasul PNL încearcă să dea semne de supraviețuire, fără a mai conta. Liberalii din PNL nu au forța necesară construirii unei alternative credibile la guvernare, nu au forța necesară ridicării unui nou lider care să ofere simpatizanților liberali, electoratului său tradițional, speranța prin care partidul dar și susținătorii săi să aibă o garanție în plus că țara poate urma un alt traseu decât acela pe care l-au creionat PSD-ALDE.
Deocamdată răgușiții și răgușitele scandează și gesticulează totul împotriva lui Liviu Dragnea. Nu mă număr printre cei care au o părere bună despre liderul PSD, chiar și numai pentru că nu a avut abilitatea de a gestiona aceste ieșiri în stradă într-un mod mai ferm, cu atât mai mult cu cât în marea lor parte vociferările s-au dovedit a fi niște parodii la adevăratele probleme ale țării.
Fiind doar o singură voce a străzii, cei care privesc doar și analizează nu au nici un element de comparație, atâta tip cât ”oamenii lui Dragnea” sunt rușinoși, nu se complac în a striga ca nebunii în piețele publice. Ei spun că sunt bine crescuți, că au bun simț și nu se pretau la așa ceva, la un asemenea bâlci cu urs și femeia lup. Acest refuz l-a făcut pe Liviu Dragnea să promită că se va mai gândi la modul serios să nu se mai împotrivească la ieșirea în stradă a milionului de simpatizanți, în timp ce ”pigmeii gălăgioși” vor continua să urle ca apucații, fără ca jandarmeria să intervină, atâta timp cât nici unii dar nici alții nu au autorizație emisă de Primărie pentru a protesta.
Avem sau nu avem dreptate? Avem sau nu avem nevoie de o opoziție solidă, puternică, astfel încât presiunea străzii să fie din ce în ce mai mic? Cred că este fundamentală această ”creștere în valoare” a opoziției, doar că la această oră, în Parlament, nu există nici un partid politică care să-și asume acest rol important, azi sau chiar mâine, căci nimic nou sub soare nu ne apare ca o posibilitate reală. PNL. PMP sau USR sunt partide greu de scos în față, fie din lipsă de lideri reprezentativi, de personalități politice care să aibă capacitatea de a atrage, fie pentru că partidele în sine nu au atins acea maturitate necesară a fi partide cu un segment de electorat reprezentativ, de luat în seamă, în primul rând, prin constanța acestuia.
ADI CRISTI
