POEMUL DE VINERI, DE LA ORA 10

 

 

 

m-ai lăsat să alerg

până când mi-am data seama

că de atâta frecare cu aerul

am ajuns

la rândul meu

aer

 

atât cât să ajung

pentru o ultimă respirație

fie ea făcută

gură la gură.

 

2.

 

Cuvintele în mine joacă

alba / neagra

niciodată nu reușesc

să înțeleg

cum de sufletul

mă separă de tine

ca și cum

de sub paharul arătat

nu iese altceva decât

moartea!

 

3.

 

Pe un perete de pizzerie

deasupra unui poster

cu ”Carul cu boi”

este scris îndemnul

”Vino, trăiește românește

mănâncă românește,

simte românește”

 

În ”Carul cu boi”

cașerat pe perete

cu tot cu câmpul proaspăt arat

stăteau

un țăran și o țărancă

ea adâncită în nodul de la basma

el privind în lentila operatorului

ochiul prin care s-a pogorât veșnicia

izvorul sărăciei

la români

atât cât să scoată în lume

încercarea să dea peste cap

legiunile romane

ajunse la noi sub formă

de pizza, paste, prosciuto

vai de mama lor de uscături

pe lângă slana noastră

topită-n ceapă și palincă

caltaboșul, cârnațul,

sarmaua și tochitura

ce au îngenunchiat

popoare hulpave

în pizzeria din colțul străzilor

Mihail Maxa  cu Sfinții Voievozi

la o aruncătură de pârjoală

de sediul USR

 

Am scris acest poem prefabricat

sub formă de refugiu

pentru cei care ajung mai devreme

în literatură.

 

ADI CRISTI