24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Cu pieptul descheiat
De mult nu am cântat pieptul descheiat
în semn de cutezanță
de luptă deschisă și bărbătească
fără arme și fără dreptul de-a ucide
chiar și în numele patriei…
de mult nu am simțit pe pieptul gol
cum îmi crește poporul patriei mele
ca o platoșă
ca o forță invincibilă
imposibil de ucis
imposibil de povestit
imposibil de privit
cum ar fi să privești în ochi
cuvintele
ce vorbesc despre țara aflată
”Pe un picior de plai
Pe o gură de rai”?
ar fi imposibil de privit lumina în ochi
ca și cum ai privi soarele în ochi
ca și cum ai privi dragostea de țară în ochi…
Ce este o dragoste de țară?
un nimic – pentru unii
și totul pentru cei care știu că patria
începe de fiecare dată din sacrificiul celui care moare
din dragoste de țară
așa cum și pentru fiecare moarte
patria își oferă ca o gură hulpavă
cimitirele eroilor neamului.
De mult nu am cântat biruința
în numele celor care vin
de dincolo de patrie
ca o aripă care ne ține zborul
cu tălpile pe pământ,
într-o veșnică îmbrățișate
a ochilor cu înaltul cerului.
Patria care mă așteaptă acasă
Sufletul meu a plecat în căutare de țară
când nu eram încă născut
O furtună sau o liniște așezată pe gânduri
era sufletul meu plecat în căutare de țară,
când nu eram încă născut.
Era nevoie să știu dacă tălpile mele
vor avea pământul din care să înflorească
când mama s-ar fi gândit să mă nască
Era nevoie să știu dacă tălpile mele
vor avea pământul din care să înflorească
aveam nevoie nu doar de țărână
aveam nevoie de patria care să mă aștepte acasă
cu visul împletit în urmă de coasă
aveam nevoie nu doar de țărână
aveam nevoie de patria care să mă aștepte acasă
vorbim despre nașterea locului
de la care moarte a lipsit din începuturi
așa cum nu există popor fără urme în lut
vorbim despre nașterea locului
aprind lumina pe trecerea noastră prin viață
văd noaptea cum gândurile mi le adapă
patria versului mormântul mi-l sapă.
aprind lumina pe trecerea noastră prin viață
exist ca o flacără ce-și plânge tăciunii
cu țara ridicată-n înaltul rugăciunii
fac parte din mine și sinele meu din patrie
exist ca o flacără ce-și plânge tăciunii
cu țara ridicată-n înaltul rugăciunii.
Învățăm să vorbim despre ce am uitat
astăzi vorbim despre lucrurile nevorbite
cum mai sunt tăcerile din genunchi
sau iubirile nezidite
vorbim despre ceea ce dragostea
nu ne-a dat voie să ținem minte
cum nici închisorile nu ne-au dat voie
să prindem pasărea în zbor
neavând ochii adâncimi de morminte
vorbim despre patrie
cum mai putem vorbi despre deșteptare
despre trezire sau renaștere
cum mai putem vorbi despre Îngerul Gabriel
care ne aduce vestea
și ne scrie povestea
între cei pedepsiți să fie stea
la rândul veșniciei să stea
învățăm să vorbim despre ce am uitat
de ridicol purtat prin piețele publice
cum a fost năucită patria
în care poporul era atât de confuz
având locul inimii spulberat
de mintea bolnavă a unui obtuz
astăzi vorbim despre țară
cu aceeași ușurință a curcubeului
ce dă roată peste noi
strălucindu-ne dragostea
și amintirea
cu lacrimile inocentelor ploi
ADI CRISTI
