DRUM BUN, MAJESTATE!

 

Locuințele sinelui

 

m-am așezat

în urma

lăsată de talpa

de dinaintea mea

sau de talpa

de după mine

 

ca și cum

aș fi dorit să zbor

în mormânt

sau să mă îngrop

în cer

ca într-o poveste.

Sălbăticirea Poemului

 

Mi-a sărit Poemul

la beregată

de atâta sălbăticire

 

Surprins am rămas

de formele fiarei

mai ales că

pantofii cu toc

îi arcuiau torsul

într-un salt năucitor

 

Victima Poemului

în mine încolțea

de jur împrejurul atingerii

asemenea florii de mac

ce-ți însângera

privirea

mușcată de îndepărtare.

 

Copilul de mingi al suferinței

 

Am căzut din brațele tale

cum o icoană

mai cade în păcat.

 

Cu aceeași absurdă

întâmplare

încercam să-mi adun

șansele

pentru mișcarea firească

de a-mi trece prin părul tău

degetele însângerate

de florile culese

de sub roua dimineții

 

și apoi mi-am dat seama

că florile acelea de pe câmp

sunt de fapt

florile de pe mormântul

în care mi-am îngropat

tăcerile

smulse în piața publică

cu cleștele înroșit

păstrătorul urmelor

marilor schingiuiți ai acestei lumi.

(în fața cărora suferința mea

rămâne un fel de

copil de mingi al suferinței

chiar dacă și ea

poate îngriji un mormânt).

Viața pe contrasens

Fug peste ape

cum aș fi înota prin pământ

Vreau să fiu

mai mult decât sunt

un om și jumătate

un strigăt zidit în cuvânt

Inima îmi sare din piept

și tu îmi sari în cale

ca o ciută pe contra-sens

urcând dealul

la fel de ușor

cum se coboară o vale

 

Te găsesc în mine

lipsită de sens

un fel de absurd

adus la

limita de rupere  a materiei

un țipăt când surd

când ager și viu

(de umbră dosită)

mă sperie!

(Din volumul ”30 de metri de poezie” aflat în pregătire)

ADI CRISTI