NOUL MANNEKEN PIS

Prima zi de lucru al celui de-al treilea guvern PSD-ALDE, cu nume de cod guvernul Dăncilă, a trecut la treabă. Prima măsură a fost… ”eliminarea SPP-ului din apropierea demnitarului” și aducerea jandarmilor la paza și protecția miniștrilor, de exemplu. De fapt, SPP (Serviciul de Pază și Protecție) a fost creat în exclusivitate pentru demnitarii țării. Jandarmii au ca misiune asumată paza  și ordinea publică. Chiar și numai de aici putem constata că nu ne-am revenit din arbitrariu, astfel încât fiecare dintre cei ajunși la butoanele deciziei știe că el este șeful, el are voie să facă orice, el este în măsură să dicteze noile reguli ale jocului. S-a supărat

Liviu Dragnea pe generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP, pentru că acestuia a început să-i înflorească prin urechi, nări și orbitele oculare tot felul de muguri politici? Foarte bine, doamna prim ministru, Viorica Vasilica Dăncilă, a dat ordin în comenduirea guvernamentală să fie fugărit orice picior de sepepist, astfel încât jandarmul român să primească o nouă misiune. Măsura în sine este de inspirație dragniană, cu atât mai mult cu cât totul a plecat de la o observație gestionată de șeful PSD.

”Preşedintele PSD Liviu Dragnea l-a acuzat în mod repetat pe şeful SPP, Lucian Pahonţu, că se implică în politică, la un moment dat spunând despre el că este un personaj veninos.

Liviu Dragnea chiar a afirmat, într-o emisiune TV, că un prieten al vice premierului Paul Stănescu ar fi fost trimis de şeful SPP, Lucian Pahonţu, pentru a-i spune că Dragnea va fi „executat”, iar Stănescu va fi „protejat” şi va ajunge preşedinte al social-democraţilor”.

O primă observație neutră (față de acest incident de curtea școlii) ar putea vorbi fără cuvinte despre modul în care doamna prim ministru reacționează. De această dată guvernul este pe punctul de a experimenta o nouă cucerire tehnică a acestui început de mileniu III, guvernarea prin telecomandă, ceea ce poate să explice reacția aproape instantanee al celui de-al III Guvern, atunci când Liviu Dragnea spune ceva, murmură ceva, gândește ceva, ne mai fiind nevoie de nici un fel de apropo, subînțeles, de a bate șaua ca să priceapă iapa (în cazul nostru poate fi citit ”primul ministru”, fără a induce în explicație sensul peiorativ al expresiei populare). Viteza de reacție și mai ales lipsa de dizidență din modul de aplicare a mișcării discrete a capului spre stânga sau spre dreapta (funcție de trotuarul pe care se afla guvernul surprins și imortalizat în fotografie) prezintă țării marele câștig. În sfârșit Liviu Dragnea are guvernul pe care și l-a dorit. Are jucăria care îi va permite să nu se mai agite, să lase deoparte orice gânduri ascunse de manipulare. Acum, cu Viorica-Viorea în Palatul Victoria, nu mai trebuie să o facă pe-a prostul că nu știe ce se întâmplă atunci una spune și alta este reacția celor care, prin înțelegere, ar fi trebuit nici măcar să nu murmure în front. Să tacă și să execute! Să execute și să-și asume inclusiv da ă urmările vor fi dezastroase, că de aia a fost scos din anonimat și pus să conducă un guvern pentru care nu ar fi avut niciodată chemare. Liviu Dragnea nu i-a spus  lui Sorin Grindeanu, nici lui Mihai Tudose că ei sunt păpușile, marionetele guvernamentale, că ei trebuie să miște doar în direcția în care el, Marele Păpușar, Marele Sforar, le face semn discret de semnalizare. Fără inițiative, fără orgolii, fără vanități, țintuiții pe taburetele Palatului Victoria ar fi avut un viitor strălucit sau unul coborât în Beciul Domnesc, la vreme de arșiță guvernamentală. Marea lor șansă ar fi fost aceea de a da anonimatul pe o notorietate nesperată. Viitorul lor s-ar fi putut termina cu cântec, așa cum Liviu Dragnea s-a ars el însuși pe tălpile sale de lider maxim al social-democraților, atunci când s-a sacrificat, luând simbolica pușcărie cu suspendare, pentru că a donat partidului din geniul său politic organizator, spulberând orice alt adversar la vreme de USL, moment fatidic și pentru liberalii de azi, cei care încă se mai dau cu capul de pereți, dar nu dintr-un exces de mea culpa, ci pur și simplu pentru că valurile sunt mari pe scena politică actuală, ci pur și simplu pentru că au atins și ei performanța de a nu se mai recunoaște între ei.

Revenind la doamna prim ministru, aceasta se pare că a găsit formula câștigătoare: ”Vrea șeful să-i servesc flori la micul dejun în vaze multicolore? Așa s fie! Vra să mă vadă mergând pe bicicletă prin cada din apartamentul de protocol de la București? Nu-i nici o problemă. Vrea să stau într-un picior și să strig în fața presei: ”Eu sunt noul  Manneken Pis!” – nu-i nici o greutate în a face acest lucru. Să ne amintim că „omulețul pișăcios”, este o statuie de bronz din Bruxelles. Și așa cum acel copil a salvat Bruxelles-ul de la nimicire, tot așa și eu sunt prEgătită să-l salvez pe Liviu Dragnea de la dispariția prognozată de Lucian Pahonțu. Mai bine să dispară sepepiștii decât geniul nostru carpatin, este adevărat de pe lângă Videle.

ADI CRISTI