DINSPRE IERI ÎNSPRE MÂINE

De mult nu am mai vorbit despre România de Est, alinată cu Basarabia sau poreclită Republica Moldova. Poate și pentru că m-am lăsat copleșit de buimăceala prin care trece astăzi România de Vest, o reacție mult mai profundă și mai periculoasă decât dansul țărănesc care nu are vârstă, ”bătuta de pi la noi”! Tot pe loc, tot pe loc / să răsară busuioc! Într-o astfel de invocare nu putem să nu observăm de unii singuri că ceea ce se întâmplă cu noi nu prea mai are vreo legătură cu ce vrea lumea, din om în om, de la unul la altul, din șoaptă în șoaptă. Astăzi, pentru că veni vorba de o nouă relatare de dincolo de Prut. Putem să-l observă pe Ion și pe Igor cum nu contenesc să-și care pumni în cap, fiecare, așteptând ca adversarul său, devenit între tip dușmani de moarte, să joace ultima carte.

Pentru că vorbim despre România şi nu despre o altă ţară, un alt popor, un alt obicei, cunoaştem cât se poate de exact ce urmează după acest prim inventar de atitudini. Știm, astfel, că minciuna face parte din reflexul care a reușit să conserve adevărul pentru anii în care acesta va putea fi rostit, producându-și în același timp și efectele normale.

Igor Dodon, președintele Republicii Moldova s-a arătata a fi cel mai fanatic suporter al actualei Republici Moldova, chiar dacă și el recunoaște că doar astăzi se poate vorbi despre așa ceva, căci Istoria nu ar cum să valideze această conjunctură ca fiind de ne comentat, de ne dezbătut, de extras din tiparele bulversate al zbaterilor pe aceste pământuri greu încercate.

Aliatul și în același timp modelul său demn de urmat (chiar dacă nu putem vorbi despre comportamente similare, unul față de elefant, celălalt față de purice) pe care Igor Dodon îl propune poporului său de plăieși drept model pe Vladimir Putin (sic).

”Nu mi-am ascuns niciodată poziţia. Consider că Vladimir Putin a făcut multe pentru Federaţia Rusă. Republicii Moldova îi lipseşte un astfel de patriot precum Vladimir Putin. De 25-26 de ani noi n-am avut astfel de relaţii cu Federaţia Rusă. A încercat Voronin să facă ceva, dar nu a fost la fel. Nu vreau să mă implic în procesele interne ale Rusiei, dar consider că victoria lui Putin va fi un pas bun de a restabili situaţia atât în interiorul Federaţiei, cât şi în relaţiile externe ale acesteia. M-am întâlnit de multe ori cu Vladimir Putin şi sper că după alegeri vom colabora la fel ca înainte”, a declarat preşedintele Republicii Moldova.

Dodon a vorbit şi despre declaraţiile simbolice de unire cu România semnate de peste 50 de localităţi din Republica Moldova.

”Declaraţiile nu sunt doar simbolice, ci fac parte dintr-o campanie care are drept scop lichidarea statului Republica Moldova”, a mai spus Dodon.”
Igor Dodon rămâne cel mai virulent adversar pe care l-a născut acest teritoriu liber de ruși, dar cu sânge din sângele strămoșilor noștri, a reîntregirii României Mari, acum când am ajuns în anul centenar. Doar el, rusofilul și Hunor maghiarul, printre alții, simt cum li se blochează înghițitura când trebuie să-și amintească despre o sută de ani de la Marea Unire.

Republica Democrată Moldova a făcut primul pas înspre granițele firești ale României, pe 27 martie 1918, când Parlamentul de la Chișinău a decis să întoarcă spatele Imperiului țarist și să termine epopeea cu artificialul, invocând și alegând calea naturală, fireasca apropiere de trupul țării în care limba română era de fapt limba laptelui matern, limba care ne oferă conștiință națională.

Igor Dodon nu are așa ceva. Pentru el idealul de patriotism nu poate fi altul decât cel oferit de noul Tătuc al Rusiei, Vladimir Putin, omul politic care a înțeles primul că mujicul rus nu este compatibil cu gesturile democrației autentice, că el are nevoie de un stăpân de sclavi, de un tiran care să le ofere sentimentul de siguranță, de gestionar al minim minimorum-ului, condiție datorită căreia nu se poate trăi, dar nici muri.

Istoria ne va demonstra cine au fost adevărații patrioți, cine a înțeles nevoile reale și stringente ale poporului, cu atât mai mult cu cât această lecție nu este una nouă, ea fiind o repetiție care ne cuprinde pe toți, cei care decid și cei care asistă la aceste decizii luate în pentru noi și mai ales pentru conservarea trecutului din care facem parte, ca un fir al continuității dinspre ieri înspre mâine.

ADI CRISTI