Al cincilea recital extraordinar de poezie a pus pe masa iubitorul ieșean o veritabilă quintă royală. Astfel încât rolul Decarului a fost interpretat de Dinu Flământ. Rolul Valetului: Adrian Popescu. Dama: Ioana Diconescu, Popa: Varujan Vosganian și Asul: Gabriel Chifu.

O seară magică, o seară în care poezia a fost din nou Regina balului.

 

POEZIA ÎN FESTIVAL

 

Iluzionism cu viața ratată

 

Mă uit cum dispar.

Uitarea mă strânge la tălpi

și zidul mă ridică-n zadar

mă Înalț pe sub var…

 

Există un nou abecedar

din silabe cuvintele sar

cu inima adusă la mal

și ochii să adoarmă

sub pleoape de val…

 

Mă uit cum dispar

iubirea pierdută la zar

și zidul mă ridică-n zadar

e groapa întoarsă pe dos

frumoasă de ești sunt frumos

și aerul cade vâscos

iar lutul se întinde pe jos

 

Începem să ne descoperim

și poate mai mult

(dacă între timp nu mai murim.)

Mă uit cum dispar

(toți care pierd

mizează pe număr impar…)

Rămâi lângă mine vlăstar

ce poți să aduni număr par!

 

Vestejitul buchet

 

Încet

cât se poate de-ncet

tăcerea se pune pe bocet…

 

Mă doare durerea de cot

și botuxul mă îngroașă la bot

sunt pus în ultimul lot

(tăiat de pe foaie cu tot)

 

Mă doare durerea de pix

în mine cineva dă chix

nu vrea să mă țină-n picioare

când moartea din mine

moare

ca și cum ar muri de ciudă

sau de flacără stinsă

de lumânare

 

Încet

cât se poate de-ncet

primesc pe sub ușă

vestejitul buchet

 

Mă duc prieteni

să-mi tund părul din nas

să dau mirosului

cel mai curat glas.

 

De astăzi voi fi El

 

Încerc să mă dezvăț

să mai fiu la

persoana I singular

voi încerca

persoana a III-a singular

să am o perspectivă mai mare

să mă văd mai mult din exterior

să simt cum spațiul mă înconjoară

să văd

cine vine și cine pleacă din mine

Este un fel de ieșire din casă

de pe proprietatea mea securizată

o evadare în timp real

dinspre mine spre el

cel care mă privește urmăritor

de dimineață și până seara

când sting lumina

ca un securist notoriu

crescut lângă mine ca teiul din curte

(dovedit

în cele din urmă un veritabil arțar)

De mâine mă voi transforma

din eu în el

din mine în el

din a mea în a lui

voi fi atât de detașat încât

toate vinovățiile mele

se vor trezi în dimineață

ale lui

(Aleluia! Aleluia! Aleluia!)

cu același reflex de pronunție:

”mama lui!

fir-ați ai dracului!

să vă mănânce boala!

loazelor”!

Se observă de la prima incantație:

detașarea, imparțialitatea

neamestecul persoanei
în astfel de scandaluri mărunte…

Drept pentru care semnez

responsabil și nealterat:

Eu de astăzi voi fi El!

 

ADI CRISTI

(Din volumul aflat în pregătire ”Cu lupii urlând”)