24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Într-o pauză de gândire dialectică
Înconjurat de obsesii mă trezesc cu visele răscolite
prădate, răstignite, disperate…
Încerc să mă ridic…Trupul nu mă mai ascultă
ne mai având picioare
ne mai având mâini…
Doar abur de respirație sacadată
mă simt
sau viitor fum (de lumânare aprinsă)
pornit înaintea mea, asemenea vestitorilor
desenându-mi putința de a mă înălța prin rotocoale
lăsate liber să zboare
până la dezmembrare…
Înconjurat mă simt
cum fiarele te mai încercuiesc
rotindu-mi ochii în cap
ca prunele sau piersicile de la jocurile mecanice…
De fiecare data încerci să-ți oprești inima
ca într-o ruletă rusească
în care glontele te pândește
prin colții răbdători de sfâșiere adâncă și de sânge
De mult sânge curgător în care valurile clipocesc
a strigăt de durere adânc absorbită…
Mi se trezesc doar ochii…
Restul trupului îl simt pastă groasă de cauciuc fluid
ce-mi curge pe sub haine…
sau poate gol fiind în patul acela blestemat
îmi curge pe sub piele…?
Dar care piele? De mult am fost jupuit asemenea acelui miel
Jertfit pentru ca turma să aibă ouăle roșii…
Cu ouăle roșii vestind am început să cântăm:
Aleluia! Aleluia! Aleluia…
Înconjurat mă știu de priviri
Înconjurat mă văd de lumânări – ca un cer plin de stele pâlpâind
de atâta emoție lăsată să-mi curgă la picioare
asemenea unui tremur ducându-mă-n brațe
să trecem peste pragul morții
cum se mai trec miresele în harul legământului.
Lecție de istorie româno-șovină
Rana face parte din mine
cum din mine fac parte și eu
străinul care urlă neînțelegându-și durerea
ce-mi arde țipătul la aripi
Prăbușirea în mine
devine la rândul ei fiară
cu toate răspunsurile sângerând
exist pentru că simt acest amănunt
pentru că împreună
facem cel mai natural cuplu
atunci când hotărâm să cădem sub formă de ploaie de vară
fulgerător de multă și de plină
de rapidă și de neîntrebată
impertinentă, năvălitoare
ca un ungur învățat să ia ce nu i se cuvine
cu zâmbetul pe buze
ridicându-se în picioare, interpretând nevinovate scuze:
”Mă iertat! Sigur ne cunoscut. Iertat la mine această obrăznicie
și daţi-mi la schimb Transilvania
”Sărut mâna pentru masa!” Ciocolom, Ciocolom!
Rana face parte din el, cum din el fac parte și eu
străinul care urlă neînțelegându-ți durerea
De unde și până unde ține acel apus din care
se vede-n depărtare răsăritul care ne striga pe nume la apelul de dimineață:
Astăzi vom învăța despre:
”Munții noștri aur poartă / noi cerșim din poartă-n poartă”
Șase, șase – poartă-n casă! Sărut mâna pentru masa / c-a fost bună și gustoasă!
ADI CRISTI
(Din volumul aflat în lucru : ”Dialectica de duminică”)
