POEMELE DE SÂMBĂTĂ

 

 

Albina și-a lăsat acul înfipt
în miezul zilei

(poem găsit lângă albina sinucigașă, în timp ce tu sufereai de moartea culegătoarei de polen și nu de durerea înțepăturii fatale)

 

Toarce mâța

torsul tău

Torsul tău

nu mâțâie!

Mâțâiala-i scârțâit

Scârțâit

de pat belit

ruginit și dezvelit

de vopsea

pe grund ciobit!

 

Zbor albinele

prin mine

și prin tine ace zbor

simt în sânge

mierea lor

și în tine ele mor

îngropate-n ace

zbori

tu în locul lor

prin flori

din flori…

 

Moartea lucrurilor

 

Mi-a murit televizorul!

Și mașina de tocat carne

mi-a murit

Canapeaua, scaunul și veioza

toate deodată

mi-au murit

ca și cum ar fi fost o crimă colectivă

sau un accident de necirculație

de stat prea mult pe loc

când se declanșează prăbușirea în sine

mult mai dureroasă decât

prăbușirea în tine.

 

Mi-au murit:

cartea lui Iov

și puterea rugăciunii

și focul din privire

și tăcerile complice

într-atât încât mi-a mai rămas

doar cămeșa de pe mine

și aceea fără nasturi

fără mâneci

doar un petic de pânză

care-mi acoperea pieptul

unde inima încă bătea

încă mai bate

și va mai bate

până când îmi voi pierde

numărătoarea

cum se mai pierd zilele și nopțile

desfătătoare.

 

Lucrurile au și ele viața lor și moartea care nu le sperie

 

Cu moartea pre moarte călcând

În lumea de-apoi

un scaun poate să ajungă

mult mai târziu decât noi

dezmembrarea lui

transformarea într-o măsuță

pentru cei mici

poate da morții

o altă interpretare

ceea ce nu se poate întâmpla

cu oamenii

și nu doar pentru că

avem doar două picioare…

 

Trenul tras pe linia moartă

e supus ruginii

(un fel de viermi de metal)

dar oricând poate fi renăscut

și redat serviciului public

să ducă familia regală la bal.

 

Trebuie să recunoaștem aici

că unii oameni devin și ei lucruri

cu morțile lor ciudate

neterminate și aproximate

cum ar fi cei din mausoleu

la care municipalitatea

mai poate câștiga un leu,

doi,

buni și ei la ceva…

 

Mai sunt și morți efemere

la bunurile de larg consum

cum ar fi sfidarea chibritului aprins

lăsat să ardă până la buricele degetelor

sau scobitoarea dizgrațioasă

aruncată pe jos

pe sub masă.

 

Oricum

Un lucru are șansa

să mai moară puțin

pentru ca mai apoi

să renască suprinzător

prinzându-ne greșit pe picior

dezechilibrați

ca o prăbușire din zbor.

 

Moartea prin lucruri e un călător

prins fără bilet

și arătat la popor.

 

ADI CRISTI

(Din volumul aflat sub tipar ”Despre moarte, cu dragoste”)