România oferă „aparent” un sistem universal de sănătate locuitorilor săi, acoperirea fiind slabă

În România, cu toate că s-au înregistrat progrese importante în ultimii ani, politicile privind asistenţa medicală şi farmaceutică se luptă să echilibreze în mod eficient accesul, cheltuielile şi eficienţa costurilor – este una dintre concluziile studiului „Opţiunile pentru finanţarea asistenţei medicale şi a medicamentelor în România”, prezentat luni de Local American Working Group şi realizat de Economist Intelligence Unit.

Potrivit studiului, cheltuielile totale din sistemul de sănătate sunt greu de comparat nu numai cu cele din ţări europene mai bogate, dar chiar cu cele din multe ţări care au un PIB echivalent pe locuitor.

Studiul arată că România oferă „aparent” un sistem universal de sănătate locuitorilor săi, acoperirea fiind slabă.

„Cheltuielile totale (publice şi private) ale României privind sistemul de sănătate s-au ridicat la aproximativ 5,5% din PIB în 2016, conform Economist Intelligence Unit. În ciuda creşterii rapide a cheltuielilor în ultimii ani, această cheltuială rămâne mai mică decât media de aproximativ 7% pentru noii membri ai UE şi printre cele mai mici ponderi din statele UE. La o valoare estimată de 200 dolari în 2016, consumul de medicamente pe locuitor din România este printre cele mai scăzute din Europa (media vest-europeană este de aproximativ 450 dolari, iar media din Europa Centrală şi de Est este de aproximativ 220 dolari). Piaţa totală a produselor farmaceutice din România, estimată la 4 miliarde dolari în 2016, este similară cu cea a Ungariei, care are jumătate din populaţia României”, precizează studiul.

Conform cercetării, procesul de includere pe lista de rambursare pentru medicamente noi este încă îndelungat.

„Un dosar de evaluare a tehnologiei medicale (health technology assessment – HTA) este obligatoriu pentru rambursare, iar noile produse nu sunt disponibile pentru pacienţi prin sistemul naţional de asigurări de sănătate înainte de îndeplinirea tuturor măsurilor legislative, inclusiv finalizarea negocierilor privind contractele cost-volum/ cost-volum-rezultat, publicarea hotărârii de guvern şi finalizarea protocoalelor de prescripţie terapeutică. În plus, actualele linii directoare HTA din România nu facilitează evaluarea completă a medicamentelor noi, deoarece ele se concentrează pe elementele de economisire a costurilor şi, în plan secundar, pe eficacitate şi siguranţă”, subliniază studiul citat.

Acelaşi document arată faptul că România nu are un fond separat pentru medicamentele inovatoare.

„Are într-adevăr un program de acces timpuriu şi prevederi pentru acorduri de acces în condiţii specifice, care permit includerea de noi medicamente în lista de rambursare pe baza unei înţelegeri negociate privind preţurile şi accesul. Astfel de acorduri, care se fac, de obicei, pe bază de cost-volum sau cost-volum-rezultat, se confruntă totuşi cu mai multe bariere. Medicamentele trebuie să trateze boli fără alternative terapeutice, iar furnizorul trebuie să ofere reduceri foarte mari pentru pacienţii eligibili. Totodată, procesul de aplicare este adesea împiedicat de lipsa de personal în comitetul de negociere. Combinarea acestor bariere contribuie în mod clar la situarea României pe o poziţie inferioară în ceea ce priveşte accesul la medicamente şi, mai ales, în ceea ce priveşte accesul la medicamente inovatoare”, menţionează studiul. AGERPRES