24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Fâl, fâl – fâl, fâl
Din radiografia morții
a reieșit suferința
celor care nu mai mor…
A celor pentru care
nu există
o mărime de coasă
suficient de apropiată
de iarba lor de acasă…
Se mai spune
despre cei care nu mai mor
că sunt uitații lui Dumnezeu
fără ca El să poarte vreo vină
de parcă vinovat ar fi muntele
ce ascunde în spatele său
casele braconierilor…
Dar nici cei plictisiți de atâta viață
nu sunt de acord cu uitarea aceasta
Degeaba se roagă
să vină și la ei moartea
când acesta
fâl, fâl – fâl, fâl!
pe deasupra își flutură coasa
imaginându-şi un zbor virtual
cu helicopterul
fâl, fâl – fâl, fâl!
sau cu șoimul acela de veghe
prin ochiul căruia moartea cânta:
Aleluia, Aleluia, Aleluia!
Mai întristat decât poți tu duce
nu mă încumet să fiu
Afișez o mină pierdută, dar vie
ce-ți lasă impresia că sunt ceea ce scriu
și nu mai mult cum ar trebui
să-mi fie întristarea întinsă pe față
ca un strat gros de pământ
acoperit cu verdeață
iarbă, flori și de restul ce-a mai rămas
printre cruci și morminte în viață…
Doar tu mergând cu depărtarea în gând
doar tu răsfoită de patimile
care încet, încet ies din rând
prelungindu-te fără contur peste tot
prin aer, pe pământ
prin ochii mei umeziți
de vremea ținută închisă în cort
și totul plutește înțepenit
încremenit în strigătul și el înghețat
de parcă am fi jucăria stricată
aruncată copilăriei sub pat
Sunt ceea ce tu ai trebuit să-nțelegi
chiar dacă dincolo de această pedeapsă
oceanul cu deșertul sub tălpi
mă ține de mână
la trecerea ochilor orbirii prin ceață.
ADI CRISTI
(Din volumul aflat în pregătire: Viața nu se termină în moarte)
