24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Culegători de stele ascunse sub ciuperci
în coșuri împletite adună bolți astrale
și-ngenunchiat piciorul sub trupuri îngerești
lasă să-nvie talpa în antice sandale…
Se pierde în lumină ochiul clipind s-adoarmă
de-atâta încordare și trecere prin viață
mi se ridică glasul și-n urma lui o palmă
lovește peste gură tăcerea ce mă-nhață
Pierdut în regăsire o amintire smulsă
memoriei mă dă să-ntoarcă lama-n piept
și rana să respire privirea din ochi mulsă
de orice amintire în care eu te iert…
Poemul e iubirea pusă pe trup ca sarea
să dea gust întâmplării, să taie buruiana
și astfel în tăcere să țin în palme marea
în care orizontul mi-o dă la schimb pe Ana.
M-am întâlnit cu Pablo Neruda
pe Calea Victoriei
aștepta lângă Palatul Telefoanelor
trăsura sau dirijabilul
avea de gând să ajungă la granița
dintre mâna ta și trandafirul pregătit pentru jertfă
Poetul frunzelor căzătoare
ale sonetelor de dragoste
ca o apă curgătoare
trecută prin defileul sânilor eliberați
prădați de libertatea mișcărilor ispititoare
aștepta trăsura sau dirijabilul
pe Calea Victoriei
în dreptul Palatului Telefoanelor
L-am întâlnit în așteptarea sa pașnică
de om trecut prin ocnele cuvintelor
prin strigătul fierbinte al celor de la galere
era încremenit, retras în sine,
cât să nu i se vadă borurile pălăriei
Era o statuie mișcătoare
doar atât cât să urce în imaginația mea
ascuns privirilor celorlalți, de parcă
pe Calea Victoriei
în dreptul Palatului Telefoanelor
nu aștepta nimeni trăsura sau dirijabilul…
Nici tu nu ai observat acest mic amănunt
legat de Pablo Neruda
pe când acesta a ieșit la plimbare
îmbrăcat doar în lungi săruturi
”și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante”…
Ai crezut că ochii mei fixează doar nevăzutul
spijinindu-l să nu se prăbușească
peste Palatul Telefoanelor
de pe Calea Victoriei
acolo unde mi-ai reamintit
că trebuie să apară sărăcia
din mijlocul căreia ne-am ridicat
ca o stare primejdioasă
deasupra tuturor poemelor scrise
chiar și de Pablo Neruda
pe care încep să-l privesc cum se-ndreaptă
spre Palatul Telefoanelor
de pe Calea Victoriei
călare pe un val uriaș…
Și atunci mă întreb fără ca tu să observi:
La ce va mai folosi trăsura sau dirijabilul?
ADI CRISTI
