24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Toamna, cu începuturile ei de vară autentică, declanșează criza de lombosciatică a clasei politice dâmbovițene. Suntem din nou prinși la mijloc și puși să alegem din ceea ce nu se mai poate alege nimic folositor. Avem în fața noastră două rețete de ciorbe reîncălzite, propuse a da soluția salvatoare a României. Am tot ales și pus la putere tot ce există astăzi pe scena politică a țării. Mai vechi sau noi, forțele politice existente astăzi în Parlamentul României nu mai pot să ne ofere nici o speranță de reabilitare.
De la vechii pesediști și liberali la mai noii useriști, trebuie să recunoaștem suntem puți în fața unor eșecuri fără drept de apel. Asemenea dispariției țărăniștilor, peste aceste ”accidente politice” ar trebui să se așterne pământul, peste care ploaia și semințele de iarbă purtate de vânt vor oferi ochiului un loc liniştit, ”plin de verdeață, unde durere întristare nu va mai fi”. Această fotografie a realității, dură și greu de ignorat, este de fapt o analiză teoretică, lipsită de acel pragmatism care ne dă voie să ridicăm piciorul drept, să ne balansăm brațul stâng, pentru a păși înainte. Pentru a face acel ”pas mic pentru omenire”, dar care, în momentul facerii, devine hotărâtor pentru fiecare din noi, trebuie să ne raportăm la ceea ce ne oferă piață în acel moment. Riscăm din nou pe cei care încearcă să intre ca altceva pe scena politicii a țării, așa cum a făcut USR, una dintre cele mai penibile dezamăgiri ale celor care au trecut de clasa pregătitoare, dorind și altceva mai mult decât circ, decât zbierete și datul de-a berbeleacul, de țipete inspirate de strigătele de luptă ale indienilor, la vremea când America încă era pe punctul de a fi descoperită. Marea noastră așteptare de a ne oferi un altceva în politica românească s-a dovedit a fi marea cacialma, marea dezamăgire, căderea în ridicol a unor astfel de așteptări, fugărindu-ne pur și simplu înspre zona în care există politicienii noștri vechi, incompetenți, hoți, caraghioși, dar pe care îi cunoaștem bine, știm ce pot, dar mai ales ce nu pot, din care vom fi nevoiți să alegem pe cei mai puțin scofâlciți, pe cei mai puțin hoți, pe cei care nu au păstrat un oarecare respect față de promisiunile electorale asumate în contul victoriei repurtate. Grija noastră ar trebui să fie aceea de a reuși să trăim pe fundul gropii, fără însă a o mai adâncii.
O astfel de etapă ar trebui folosită nu pe fondul unei automulțumiri, că mult de trăit nu mai avem, după cum a prorocit și bulgăroaica Babă Vanga, ci pur și simplu ar trebui să ne ofere un ultim prilej de respirație, pe fondul căreia să reușim să ne construim acea stabilitate motivate de versurilor: ”Unde-s doi puterea crește / și dușmanul nu sporește” pe fondul căreia să reușim să privim înspre orizont, oriunde s-a ascunde acesta, astfel încât să fim convinși că doar împreună vom putea păși înainte, că doar împreună vom reuși să ne descoperim adevăratele valori care nu sunt arondate unei singure culori politice, așa cum astăzi se încearcă să se acrediteze ideea că doar pesediștii sunt ”salvarea României” sau doar liberalii dețin cheia ieșirii din marasmul vieții post-decembriste, în căutarea găsirii marasmului din dorința fantomatică adresată românilor. ”Să trăiți bine!”. Așa cum ne era dezvăluită comoara: ”aici sunt banii dumneavoastră”, îngropată sub drumurile rapide ale țării băsesciene, tot așa și îndemnul cu traiul din ce în ce mai bun încă ne bântuie, încă este sensibil la tot felul de amăgiri înghițite cum românul își mai ia pastila de inimă.
Și pentru că tulburarea aerului, a soarelui și a munților nu erau suficiente, iată că mai apare ca factor perturbator și crizele politice din toate partidele parlamentare, fiecare reușind să-și dea măsura valorii pe care sunt în stare să le apere pentru a le folosi mai apoi în favoarea intereselor individuale. Astfel în PSD continua războiul împotriva lui Liviu Dragnea, de această data după Mihai Tudose, Mihai Chirica, Ecaterina Andronescu vine și Gabriela Firea. Deja există acest nucleu nu de dizidenți, ci pur și simplu de oameni lucizi, încearcă să-i spună lui Liviu Dragnea că ceea ce face liderul social democraților duce partidul pe drumuri greșite, în fundături imposibil de străpuns, unde adevăratele realizări pentru români își pierd din strălucirea lor tocmai în aceste spații lipsite de orizonturi, de perspectivă, de viitor. Într-adevăr, s-au mărit pensile, într-adevăr s-au mărit salariile, românii au obținut în cele din urmă o serie de avantaje ce decurg deja din recâștigarea demnității de a se considera și de a fi un cetățean de-a dreptul liber, apărat de lege și nu distrus de lege, atunci când nevinovat fiind a fost condamnat. Ce sunt aceste pretinse victorii când constați, la fel de lucid, că totul se întâmplă în groapă, că în fața ta este o fundătură din care nu mai ai cum să ieși, din care nu se vede orizontul, față de care te-ai putea raporta?
România începe să aibă o serioasă problemă cu acest personaj greu de ghicit, greu de prins, lunecos ca un pește, ce a reușit să cuprindă în mâinile sale toate pârghiile vieții din România.
Nu fac parte din rândul protestatarilor #rezist, despre care nu o data le-am combătut prestaţiile excesive, suburbane, pudibonde. Acum, la rândul meu, identific în Liviu Dragnea răul care începe să ne aducă grave prejudicii de imagine și, mai nou, de bulversare a vieții politice românești, situație care ne face să nu mai dăm acel randament prognozat de creșterea noastră economică constantă și de efectele care ar trebui să le provoace această dezvoltare a economiei naționale Ne aflăm în situația de dinainte de 1990, când dădeam la export jumătate din producția de carne de porc prognozată, dar în realitate la realizat nu reușeam să producem decât jumătate din ceea ce am prognozat că vom produce!
Din nou minciuna încearcă să fie pusă la masa din spatele ușilor închise.
ADI CRISTI
