MUTANȚII BĂSESCIENI

Să revenim în actualitate. Gata cu vacanța, chiar dacă nu putem vorbi de așa ceva când privim la felul în care se mișcă țara pe scena politică, cel puțin.

Zăpușeală mare. Înghesuială mare. Ne află  în plină întrecere pentru a ajunge la linia de START a competitorilor prezidențiali. Klaus Werner Iohannis primește în continuare sfaturi de la toți care trec pe lângă el, de genul exersării a tot felul de lovituri, care mai de care mai ascunse și mai imposibil de aplicat. Fiind profesor de fizică știe cel puțin că legile fizicii nu așteaptă să fie promulgate de el. Legea a II-a  a dinamicii, cel puțin, îl provoacă să reacționeze (sic!)

Viorica Dăncilă, cu fiecare zi consumată în fruntea PSD, devine din ce în ce mai bărbat. Se pare că arestarea lui Dragnea nu a fost chiar atât de rea, pentru iertarea păcatelor partidului, la foc automat, astfel încât omul de încredere al liderului  maxim, Viorica Dăncilă, sa fie obligată să se îndepărteze de acesta pentru a  salva cel mai mare partid al țării.

Chiar dacă nu s-a vindecat total de agramatismele specifice debutului ei în fruntea guvernului, apar din ce în ce mai puține astfel de momente, de râsul curcilor, atenția fiind focalizată pe un anume echilibru și consecvență a ceea ce spune. Suntem din ce în ce mai atenți cu aceasta nouă imagine a intransigenței premierului, atât la nivel guvernamental, cât mai ales la nivel politic, de lider al PSD.

O primă constatare ar putea fi limitarea războiului cu președintele Klaus Werner Iohannis. Prim Ministrul României nu este o fire conflictuală. Viorica Dăncilă nu atacă din proprie inițiativă, iar atunci când se vede nevoită contra-atace nu jignește. O astfel de strategie la dezarmat pe Klaus Werner Iohannis, atâta timp cât președintele era obișnuit cu replicile grobiene ale lui Liviu Dragnea și a celor care au absolvit școala lui.

Trebuie să fim cinstiți și să recunoaștem că PSD a avut în fruntea sa în general oameni educați, echilibrați, cu știința dialogului. Mă refer astfel la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, dar și la grobienii Victor Ponta și Liviu Dragnea, ultimii doi transformând scena politică într-un adevărat ring de lupte de stradă, cu tot arsenalul lingvistic specific. Deprecierea discursului politic al liderilor politici a fost desăvârșită de cel mai nociv politician pe care l-a avut România ultimilor decenii, numindu-l astfel pe Traian Băsescu, cel care a reușit să introducă înjurătura ca  discurs politic și tehnicile mafiote ca  mod de a guverna. Pentru Traian Băsescu ”scopul scuză mijloacele” a devenit legea de căpătâi, indiferent de numărul victimelor pe care le provoacă.  Legea a devenit valabilă doar pentru cei care nu erau de acord cu această nouă  modalitate de a gestiona puterea. Cei  de  lângă el erau absolviți de abaterile de la lege, dacă ceea ce reușeau să realizeze îi întăreau lui imperiul fărădelegilor. Astfel, de pe teritoriul celor două mandate de președinte  băsesciene, s-a acreditat ideea că hoții sunt cei care fug înainte și strigă: „Săriți, prindeți hoții!” După zece ani de Băsescu, România a rămas fără instituţiile statului de drept funcționale, cu o imagine în exterior deplorabilă. O țară a nimănui. Neguvernabilă. O țară în inima Europei condusă de guverne mafiote, corupte. O astfel de țară racordată la banii  europeni?! Da și nu. Pe timpul președenției lui Traian Băsescu Europa era în extaz și într-o mare admirație față de țara care a demonstrat eroism prin sacrificarea propriul ei popor pentru găsirea unei căi directe de ieșire din criza, care atunci a decimat economiile lumii. Traian Băsescu a tăiat în carne vie și a arăta Europei ce fel de conducător dedicat cauzei uniunii este el. Din acest moment al anului 2010 a început prăbușirea reală a ROMÂNIEI, la început din interiorul ei, șubrezind imaginea clasei politice ce urma să preia puterea.

Drumul până în ziua de azi începe să fie cunoscut, chiar dacă configurația Comisiei Europene condusă de Junker, aflată astăzi pe ultimii metri de mandat, ar trebui să-și facă mea culpa și să recunoască faptul că a fost mințită într-un mod ordinar.

Viorica Dăncilă, paradoxal, cu imaginea sa publică din debutul mandatului, până la despărțirea de Dragnea, este chemată astăzi să salveze România din mijlocul oalele sparte.

Va fi greu, va fi ușor…Într-o țară în care există încă un Ludovic Orban, acest  mutant băsescian, imposibil de salvat, șansele de reușită sunt aproape nule.

ADI CRISTI