RESTITUTIO IN INTEGRUM
Culegători de stele ascunse sub ciuperci
în coșuri împletite adună bolți astrale
și-ngenunchiat piciorul sub trupuri îngerești
lasă să-nvie talpa în antice sandale…
Se pierde în lumină ochiul clipind s-adoarmă
de-atâta încordare și trecere prin viață
mi se ridică glasul și-n urma lui o palmă
lovește peste gură tăcerea ce mă-nhață
Pierdut în regăsire o amintire smulsă
memoriei mă dă să-ntoarcă lama-n piept
și rana să respire privirea din ochi mulsă
de orice amintire în care eu te iert…
Poemul e iubirea pusă pe trup ca sarea
să dea gust întâmplării, să taie buruiana
și astfel în tăcere să țin în palme marea
în care orizontul mi-o dă la schimb pe Ana.
ADI CRISTI
