Răstignit pe trupul tău

 

Desprinsă de trup se risipește umbra

iluzia trezită în șoaptă dispare

sub ochii clipind

simt treceri de palmă

și totul în mine e însingurare

 

Vorbesc despre umbre trecute în storuri

în vorbe desprinse din șoapte căzute

și cântecul arde cuvintele crude

lăsând să mă crească

povești ne-ncepute.

 

Sunt cel care vine din cel care pleacă

sunt aerul viu

ce-ți înalță plămânii

când trupul tău arde mișcările pline

rămân mângâierea ce-ți freamătă sânii

 

Ajunge să-ți fiu

doar adiere pe trup

o-ncercare de-a da umbrei rostogolire

și astfel să crească în urmă un zid

pe care să fiu

răstignit pe iubire.

Întoarceri în timp

 

Întoarce-mă

cum ai întoarce calul

pe când acesta-n salt zbura

prăpastiei să îi atingă malul

întoarce-mă

cum valea-ntoarce dealul

 

și crești cum crește iarba

la buza botului de capră

și lasă-mi susurul de apă

să-mi sune pietrele ce crapă

 

și astfel să te țin de mână

de parc-aș ține infinitul

și printre degete să-mi scape

scânteia aprinzând chibritul..

 

Întoarce-mă

ca amintirea-n minte

să ne aducă iar față în față

și să ne scoată anii din morminte

cum ne mai scot luminile din ceață.

 

ADI CRISTI