1.Poem necesar
Nu vorbim
despre moarte și nici despre naștere…
Despre
creștere sau descreștere vorbim
Despre
cel care trece și cel care vine
vorbim
Să luăm totul de-a gata
fără să fim implicați în ceva
să luăm stânga la stânga
și dreapta la dreapta
cum înainte să fie înainte
iar înapoi să fie înapoi
cum sus să fie în sus
și jos să fie în jos…
La mijlocul acestor direcții stabile
să fii tu în pântecul gândurilor
și atunci să vorbești
despre rănile tihnei de după-amiază
despre adiere și frunze începute căderii
să-ți dai cu părerea despre
câte-n lună și în stele
dar niciodată
despre naștere și despre moarte
niciodată despre mângâiere
tăcere, arsura din durere
niciodată despre cel care cere
despre cel ce se naște
și cel care piere
să vorbești doar…
doar să vorbești despre ceea ce
nu se mai vorbește
despre iarba de sub talpa ta
care plânge și crește!
2.Din exteriorul tăcerii
Mă privești când scriu
de parcă aș fi în altar
unde femeia nu intră
(În scris
refugiu ar fi sacru
de nepătruns…)
Mă privești din exteriorul tăcerii bolborositoare
asemenea unui vulcan noroios
unor tăceri asumate…
Crezi
că mă îndepărtez de tine
că mă pierzi
în nopțile atât de despuiate
și de încrâncenate
Când de fapt
eu te sugrum în versurile calde
cu miros de sânge
cu miros de îmbrățișare sălbatică…
Exist doar atunci
când tu mă privești din exterior
de parcă ai privi
iscoditoare
în imaginarul altar
Mă simt sprijinit de-o privire
ca o umbră legată de mine
cum se mai leagă bărcile la mal.
ADI CRISTI