POEMELE DE SÂMBĂTĂ

1.Poem necesar

 

Nu vorbim

despre moarte și nici despre naștere…

 

Despre

creștere sau descreștere vorbim

 

Despre

cel care trece și cel care vine

vorbim

 

Să luăm totul de-a gata

fără să fim implicați în ceva

să luăm stânga la stânga

și dreapta la dreapta

cum înainte să fie înainte

iar înapoi să fie înapoi

cum sus să fie în sus

și jos să fie în jos…

 

La mijlocul acestor direcții stabile

să fii tu în pântecul gândurilor

și atunci să vorbești

despre rănile tihnei de după-amiază

despre adiere și frunze începute căderii

să-ți dai cu părerea despre

câte-n lună și în stele

dar niciodată

despre naștere și despre moarte

niciodată despre mângâiere

tăcere, arsura din durere

niciodată despre cel care cere

despre cel ce se naște

și cel care piere

 

să vorbești doar…

doar să vorbești despre ceea ce

nu se mai vorbește

despre iarba de sub talpa ta

care plânge și crește!

2.Din exteriorul tăcerii

 

Mă privești când scriu

de parcă aș fi în altar

unde femeia nu intră

(În scris

refugiu ar fi sacru

de nepătruns…)

 

Mă privești din exteriorul tăcerii bolborosite

asemenea unui vulcan noroios

unor tăceri asumate…

 

Crezi

că mă îndepărtez de tine

că mă pierzi

în nopțile atât de despuiate

și de încrâncenate

Când de fapt

eu te sugrum în versurile calde

cu miros de sânge

cu miros de îmbrățișare sălbatică…

 

Exist doar atunci

când tu mă privești din exterior

de parcă ai privi

iscoditoare

în imaginarul altar

 

Mă simt sprijinit de-o privire

ca o umbră legată de mine

cum se mai leagă bărcile la mal.

 

ADI CRISTI