La nivelul comentariului politic atitudinea lui Klaus Werner Iohannis poate fi încadrată în zona disputelor de gen, firești pe scena dezbaterilor de interes naţional. Președintele, chiar dacă prin prerogativele Constituției este un jucător politic, el este chemat să joace rolul mediatorului și nu al incitatorului. Președintele ar trebui să reprezinte ”ultima soluție” de detensionare a eventualelor conflicte și nicidecum nu poate fi benzina turnată pe foc, gândind că ea poate înlocui cu succes apa, atunci când incendiul se cere stins.
Atitudinea lui Klaus Iohannis față de remanierea guvernamentală este pe cât de reprobabilă pe atât de descalificantă, în ceea ce privește asigurarea unui climat de bună înțelegere, fără a motiva această necesitate pe considerentele speciale oferite de misiunile pe care le va avea România de îndeplinit în 2019.
Președintele României are obligația constituțională de a asigura acel climat de bună înţelegere între forțele politice ale țării și nu să pactizeze cu una în defavoarea celorlalte. Președintele României este deasupra conflictelor și nici de cum nu poate fi producătorul acestora, transferându-și reprezentativitatea funcției protejaților săi, ori care ar fi aceștia.
Avem nevoie de un reper, de un far înspre care nu doar să privim, ci de la care să reușim să ne luăm drumul cel bun, calea cea dreaptă.
Președintele nu poate fi altceva decât garanția echilibrului și a unității, fie ea și conjuncturală, care să aibă în clar interesul naţional, nu ca pe o noțiune abstractă.
Și, totuși, ce avem noi astăzi în meniul prezidențial?! Care este atitudinea actualului președinte al României, Klaus Ferber Iohannis, în momentul în care acesta refuză să deblocheze activitatea guvernamentală? Într-o astfel de situație care arm ai putea fi soluția cu ajutorul căreia țara să fie din nou vie, active, productive?
”Soluţia este la POD, n-au decât să vină cu oameni performanţi(…)Acest POD sub conducerea lui Dragnea nu este capabil să genereze un guvern performant. Am avut două guverne care n-au fost bune şi care au fost înlăturate chiar de POD. Suntem la al treilea guvern care nu este cu nimic mai bun. Avem guvernare după guvernare pesedistă slabă, foarte, foarte slabă şi în loc să vină cu oameni pregătiţi, să caute oameni care vin cu competenţe ministeriale, şi-au dat seama că nu reuşesc şi încearcă prin aceste veşnice schimbări şi înlocuiri de miniştri să creeze impresia că se îmbunătăţeşte guvernarea”, a susţinut Klaus Iohannis. Preşedintele a spus că remanierile sunt făcute de ”ochii lumii” şi pentru a da senzaţia de preocupare: ”Înlocuim oameni slabi cu alţi oameni slabi şi în final au intrat într-un fel de circ”.
Starea de avarie în care se află fizic astăzi țara este una care ne oferă neșansa de a fi puși în situația dușmăniilor. A plătirii polițelor cu o agresivitate greu de imaginat, greu de suportat într-o relație fie ea și de adversitate. Nu mai putem vorbi despre adversari politici, atâta timp cât între părți se dezvoltă deja o tensiune motivată doar de iminenta dușmănie a unora față de cei care astăzi, conjunctural, dețin puterea și dreptul de a decide în numele ei.
Klaus Iohannis a dat de înțeles explicit că acțiunea opoziției de a specula toate momentele pentru a alunga guvernul din Palatul Victoria, și de a schimba majoritatea parlamentară trebuie salutată, urmărită și încurajată pentru o nouă încercare.
Klaus Werner Iohannis se simte de această data mult mai timorat decât a fost în momentul în care, obligat de CCR, a trebuit să semneze revocarea Laurei Codruța Kovesi. Atunci, oamenii lui Mălin Bot, prietenul său din stradă, l-au acuzat că a fost prea slab, cedând mult prea prea ușor ”lupta cu PSD”. Acum, președintele este decis să-și scuture cât mai mult coada, pentru a dovedi că este în stare să reziste cât mai mult, vulnerabilizând actuala coaliției politică, lăsând
spațiul de manevră liberalilor et.comp., să încerce dacă nu spulberarea alianţei PSD-ALDE, atunci cel puțin să o șicaneze, să o dea cu capul de toți pereții, bulversând-o!
Și, așa cum stă bine unui actor măreț, cu o înălțime impozantă, dar cu o minte ușoară, numai bună de purtat de aripile vântului, președintele Klaus Werner Iohannis se face că nu înțelege dintr-o singură lectură ce este cu această revocare, chiar dacă până și șeful său direct, preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a sesizat că așa ceva nu se poate, că această girafă care îi mănâncă de pe creștet nu există!
Într-o astfel de logică ar trebui să constatăm că România nu există, că Raluca Turcan este o zăbăucă care aleargă pe culoarele Parlamentului României, strigând: Săriți, vine Dragnea!”
ADI CRISTI