24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Chiar dacă rareori vorbesc despre timpul trecut, astăzi nu voi ezita să aduc în atenția cititorului ceea ce s-a întâmplat ieri în Parcul Copou, cu prilejul aniversării a 169 de ani de la nașterea Poetului Național, Mihai Eminescu, fără a ignora a doua semnificație a datei de 15 ianuarie, când România își serbează Ziua Culturii Naționale.
Un prim paradox, pe care aș vrea să-l semnalez, ar fi acela al reclamării normalității. Dacă o primă reacție a fost aceea de a ne minuna cât de multă lume a urcat dealul Copoului, pentru a participa la aceste două evenimente, în momentul următor am revenit la o atitudine firească, la bucuria regăsirii gestului curat de a ne numi oraș cultural, pentru a nu supralicita realitatea cu denumiri cărora unora le dă fiori de invidie. Chiar dacă nu putem spune oficial că Iașul este una dintre capitalele culturale ale lumii, în care creația își găsește locul cuvenit, mai ales că auditoriu autohton demonstrează că este unul avizat, cu dragoste de cultură, cu gesturi firești în a-și însușii aceste provocări ale creației autentice,
Istoria Iașului păstrează o memorie vie a tot ceea ce s-a întâmplat, un tezaur în care mărturia faptelor culturale are valoarea linourilor de aur din tezaurul băncilor naționale. Iașul este unul dintre cele mai bogate, spiritual, orașe ale lumii, în care continuitatea devine o valoare în sine, atâta timp cât existența omului pe acest teritoriu are extinderi în timpuri imemoriale, lucrând la fundamentarea siguranţei de a fi la noi acasă, de la prima noastră generație de locuitori ai acestor spații, în care cultura a jucat un rol decisiv și definitor. Cultura Cucuteni poate să ne trimită ca mărturie în urmă cu 8000 ani I.Hr., când pe aceste locuri, astăzi ocupate de ieșeni, înflorea una dintre cele mai puternice culturi ce a dominat lumea acestui început de viață pe pământ. Vorbim despre mii de ani uitând că nouă, oamenilor de rând, ne ajung câțiva zeci de ani pentru a trăi și alte câteva sute pentru a ne măsura nemurirea.
Dacă am privi cu luciditate în trecutul nostru imediat vom vorbi despre personajele noastre importante ale vieții, la umbra cărora am crescut, fără a ne întinde memoria pe o lungime mai mare de câteva sute de ani, după care ne simțim dezorientați, abandonați în cele din urmă, cum mai sunt limbile moarte ale unor civilizații cândva decisive sau simbolurile așezate ca pietre ale templelor ce au populat antichitatea. Semnificative de vii sunt doar distanțele care măsoară memoria urmașilor noștri din arborele genealogic, atât cât ținerea noastră de minte sau a înaintașilor noștri direcți ne ia în seamă și ne recunoaște că facem parte din același film.
Am încercat această coborâre în profunzimea întrebării triple: ”De unde venim, cine suntem, încotro mergem”? pentru a ajunge la esența din care a fost plămădită menirea noastră, în această viață, de exemplu.
Ieșenii au această capacitate de a avea reflexe bune în depistarea valorilor, dar mai ales în creșterea acestora, chiar dacă, trebuie să recunoaştem că, această predilecție nu este una ereditară, cât mai ales ea poate fi dobândită, chiar și prin creșterea și educarea în aceste locuri. Nu trebuie să fii ieșean get beget, cât mai ales trebuie să simți dragoste necondiționată față de iubirea de a crea în termenii adevăratului talent, înnobilat de spiritul locului.
Iașul este compatibil cu gesturile culturale de mare întindere și nu mă sfiesc să le numesc pe acestea ca fiind universale, în varii domenii.
Nu vorbim despre laudă, nu vorbim despre aroganță, vorbim prin gesturi firești, care ne marchează, care ne pun în lumina interioară a gândului, dar și a faptelor, astfel încât prin ei să reușim să ne prelungim, să ne creștem, așteptările și, mai ales, prezența.
Oamenii devin mult mai puternici decât sunt prin forțe proprii atunci când reușesc să se adauge înaintașilor cu întreaga lor zester de acte culturale.
Vorbim despre Mihai Eminescu, cel care se află în noi, mai viu dacât și-l pot imagina cei de dincolo de noi, cei ajunși să se înstrăineze de limba română, această coloană a infinitului la care a lucrat Poetul Național.
Aproape o sută cincizeci de ieșeni au intrat în sala de spectacol a Casei de Cultură Mihai Ursachi a Municipiului Iași pentru a urmării spectacolul de muzică și poezie Eminescu, Măria Ta, spectacol ce a adus în fața ieșenilor importanți poeți, de pe cele două maluri ale limbii române. Timp de aproape două ore ieșeni au reușit să stea cu respirația oprită și să urmărească prestația scriitorilor Livia Iacob și Nina Corcinschi (vorbind despre Eminescu), a poeților Silvia Goteanschii, Horia Zilieru, Emilian Galaicu Păun, Dumitru Crudu, Emilia Nedelcoff, Bogdan Petcu, actorul Gabi Lazăr precum și cantautorii de frunte ai țării: Cezar Popescu și Adi Bezna. Le mulțumesc tuturor fără a uita să mulțumesc ieșenilor, elevilor de la Colegiile Naționale Mihai Eminescu și Garabet Ibrăileanu care au demonstrate că în continuare Mihai Eminescu va fi într-o frumoasă și creativă continuitate.
ADI CRISTI
