24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Și totul plutește înțepenit
Mai întristat decât poți tu duce
nu mă încumet să fiu
Afișez o mină pierdută, dar vie
ce-ți lasă impresia că sunt ceea ce scriu
și nu mai mult cum ar trebui
să-mi fie întristarea întinsă pe față
ca un strat gros de pământ
acoperit cu verdeață
iarbă, flori și de restul ce-a mai rămas
printre cruci și morminte în viață…
Doar tu mergând cu depărtarea în gând
doar tu răsfoită de patimile
care încet, încet ies din rând
prelungindu-te fără contur peste tot
prin aer, pe pământ
prin ochii mei umeziți
de vremea ținută închisă în cort
și totul plutește înțepenit
încremenit în strigătul și el înghețat
de parcă am fi jucăria stricată
aruncată copilăriei sub pat
Sunt ceea ce tu ai trebuit să-nțelegi
chiar dacă dincolo de această pedeapsă
oceanul cu deșertul sub tălpi
mă ține de mână
la trecerea ochilor orbirii prin ceață.
Poemul cu trup de argint
Chiar dacă nu ai fi existat astăzi
eu tot mi-aș fi crescut iubirea în răsad
gândind la lanul de maci
ce va fi strivit de trupul tău
arcuit de plăcere
odată cu țipătul descătușării
pornit ca un glonte de-argint
ca o eliberare de popoare…
Te-am cuprins înainte ca tu să exiști
un fel de repetiție a îmbrățișării
la rece
cu aerul împrejurimilor
în locul trupului tău nenăscut
sau negăsit…
aflat în așteptarea noului ciclu
Am văzut cum se zbat în tine
amintirile despre clipa atingerii
ca un animal căzut în capcană
sau să fi fost
răsăritul acoperit de nori
neștiut și neanunțat de nimeni.
Exist înaintea ta ca o promisiune
Exiști înaintea mea ca o provocare
Cine dintre noi va atinge primul
ziua pe frunte
asemenea câștigătorului?
Cine va fi…
cine va urma victoriei dusă pe umeri
cu ochii închiși în adâncuri
căutătorul pietrei prețioase a orbirii?
Acela care va fi
nu voi fi eu
mult prea hipnotizat
de dansul secundelor picurate pe trup
sau să fi fost argintul topit
din pântecul glontelui.
ADI CRISTI
