Cel rămas sub formă de punct nemișcat

Mă ridic în picioare devenind mai înalt

decât zborul

mai înalt decât pasărea rămasă în urmă

decât muntele rămas în urmă

trec pe deasupra ochilor stewardesei

(neștiind de ce zbor în picioare

în dreptul locului meu)

Sunt mai înalt decât trupul

când îmi ridic mâinile

trecând prin tavan

ating aerul rece care îmi însângerează degetele

care mă face să simt ravagiile rănilor înghețate în sânge

instantaneu

 

Îmi iau un ochi între deget

cum se mai ține o cameră de luat vederi

și îl scot afară

 

Mă văd astfel mai înalt decât zborul

din ce în ce mai sus, din ce în ce mai mic

cel rămas sub formă de punct nemișcat

(doar cu ochiul meu înaripat)

Restul e o întâmplare firească și normală

numai bună de povestit nepoților

iar dacă nu-i ai, atunci continuă să zbori,

continuă să zbori.

 

Adi CRISTI