Un studiu realizat în șase spitale de urgență din Canada a încercat să afle cât ar trebui ținute sub observație și monitorizate cardiac persoanele care ajung la camera de gardă după un leșin. Rezultatele studiului au fost publicate la 21 ianuarie în revista Circulation.

Leșinul, sincopa sau pierderea stării de conștiență este un fenomen care poate avea mai multe cauze medicale. Cele mai multe dintre ele nu prezintă pericole majore pentru starea generală de sănătate a persoanei afectate.

Pierderea stării de conștiență poate fi un semn al unei probleme grave

În anumite situații însă, pierderea stării de conștiență poate semnala existența unor probleme medicale grave. Una dintre ele este aritmia cardiacă sau bătăile neregulate ale inimii, care pot pune în pericol viața celor afectați. De aceea, persoanele care se prezintă la camera de gardă în urma unui leșin sunt monitorizate cardiac, pentru a depista prezența unor posibile aritmii.

În urma studiului, cercetătorii de la Universitatea din Ottawa au demonstrat că, atunci când acestea există, majoritatea aritmiilor cardiace se petrec la scurt timp după ce o persoană suferă un episod de pierdere a stării de conștiență. Din acest motiv, este important ca aceasta să ajungă cât mai repede la medic, unde activitatea electrică a inimii să poată fi monitorizată. Pe de altă parte și din același motiv, durata de monitorizare poate fi scurtată în siguranță cu până la jumătate – de la douăsprezece ore la șase ore maximum, în cazul pacienților al căror istoric medical indică un risc înalt de aritmii și alte evenimente adverse nedorite.

Trei clase de risc, trei tipuri de monitorizare

În cadrul studiului, 5.581 de pacienți care s-au prezentat la unitatea de primiri urgențe în urma unui episod de pierdere a conștienței au fost încadrați în trei grupe de risc – scăzut, mediu și înalt – în funcție de riscul acestora de a suferi arirmii și alte evenimente nedorite în următoarele 30 de zile. Pentru a încadra pacienții în clasele de risc, cercetătorii au folosit un scor folosit pe plan național în Canada, CSRS – Canadian Syncope Risk Score.

Studiul a indicat că pacienții cu risc scăzut de aritmii – majoritatea persoanelor care se prezintă la camera de gardă în urma unui leșin – pot fi externate în siguranță după două ore de monitorizare. Pacienții care au un risc mediu sau înalt de a dezvolta aritmii – pe baza scorului – pot fi externate după șase ore de monitorizare cardiacă în lipsa altor evenimente cardiace sau de altă natură. În marea majoritatea a cazurilor, aritmiile cardiace se vor manifesta în timpul acestei perioade de mnitorizare și vor putea fi identificate. Mărirea timpului de monitorizare în spital nu s-a dovedit că ar avea beneficii suplimentare în cadrul studiului.

În schimb, în cazul pacienților cu risc înalt de aritmii, autorii studiului recomandă monitorizarea activității cardiace acasă – cu un dispozitiv Holter, de exemplu – pentru a depista eventualele aritmii care se manifestă sporadic. Monitorizarea ritmului cardiac acasă ar trebui inițiată imediat după externarea pacienților cu risc crescut de aritmii, care și-au pierdut starea de conștiență.