24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Din lac în puț. Din nou suntem obligați să facem trimitere la această zicere populară pentru a explica în direct ceea se se întâmplă pe terenul unei realități greu de ignorat, greu de ocolit. Viața noastră cea de toate zilelele, care ne include și pe noi, de la președinte la ultimul șomer, într-o tovărășie impasibilă, greu de ignorat, dar și greu de gestionat este singurul motiv care ne ține cu ochii deschiși, atunci când ne căutăm vinovații.
Vorbeam zilele trecute despre o notă maximă pe care i-am acordat-o președintelui Klaus Werner Iohannis pentru gestul său demn de apreciat de a da Moldovei în general și Iașului în special atenția și aprecierile meritate și câștigate prin forțe proprii în competiția pe care viața ne-a lansat-o în ceea ce privește rolul pe care fiecare dintre noi îl putem avea în istorie, așa cum spațiul în care trăim poate defini importanța pe care a avut-o în acest context istoric. Atunci, Klaus Werner Iohannis a venit la Iași și ne-a adus decretul prezidențial prin care a promulgat legea votată de Parlamentul României ce conferă Iașului statutul de Capitală Istorică a României.
Am apreciat acest gest, fără a-l lega de un posibil discurs electoral, considerând că este mult mai important pentru noi să descoperim latura umană și, în același timp, de prețuire a valorilor istoriei spațiului mioritic a președintelui României, Klaus Werner Iohannis .
Dar, se pare că, trebuie să recunoaştem că orice minune nu ține mai mult de trei zile, pentru că iată-l pe Klaus Werner Iohannis cum greșește lamentabil, de această data în contul umanității.
La o ceremonie de la Cotroceni, în organizarea Administrației Prezidențiale, de comemorarea victimelor Holocaustului, acțiune organizată cu prilejul zilei de 28.01.1945, zi în care a fost eliberat Lagărul de Concentrare de la Auschwitz, președintele tuturor românilor face o gafă impardonabilă, pe fondul debutului prelungit al unei campanii electorale prezidențiale greu de înțeles și mai ale greu de gestionat. În timp ce supravieţuitorii holocaustului de acum aproape 80 de ani, prin discursuri de o modestie generoasă, aproape intraductibilă într-o altă limbă, în timp ce victimele fascismului, a urii naziste ce a ajuns să ucidă oameni, doar pentru că aceștia erau de o altă rasă decât rasa ariană, că erau evrei sau țigani, în timp ce invitații la Cotroceni, mulțumeau președintelui pentru atenția care le-a fost acordată, nu doar lor cât mai ales ororilor petrecute acum 78 de ani, astfel încât memoria activă să nu ne mai ofere din nou astfel de pedepse capitale, el, Klaus Werner Iohannis, în cuvântul său de răspuns la amabilitățile rostire de cei care au scăpat de urgia animalică a germanilor hitleriști, fasciștilor fără drept de iertare, nu a ezitat să le aducă aminte nonagenarilor din fața lui că și actualul guvern al României este un guvern în fond hitlerist, guvern care, spunem noi și ceilalți comentatori, are relații cât se poate de privilegiate cu guvernul de la Ierusalim (sic!)
„Să nu uităm că, în numele unui aşa-zis ideal suprem, schimbând legi şi capturând instituţii una câte una, s-a consolidat regimul nazist. Percepţia că politicienii, care reprezintă oamenii şi interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, reprezintă o filozofie toxică. Astăzi, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiţie şi de a-şi rezerva puterea, unii politicieni învinuiesc magistraţi, blamează multinaţionale „viclene”, cum zic ei, şi diabolizează UE, descrisă drept abuzivă și trufașă. După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru acapararea statului.
Îmi aduc aminte o frază din memoriile lui Hédi Fried, supraviețuitoare deportată la Auschwitz, din Sighetul aflat sub ocupație maghiară, și pe care am decorat-o acum trei ani: «Supraviețuiește numai cel care este conștient de ce se întâmplă. Nu folosește la nimic să închizi ochii». Așadar, trecutul este un avertisment mereu actual, iar efortul de a-l înțelege nu este niciodată îndeajuns. Este datoria noastră să prevenim și să anihilăm orice acțiune menită sa destabilizeze pacea și să aducă atingere valorilor europene fundamentale. Este, totodată, datoria instituțiilor, dar și a funcționarilor statului român să-și protejeze cetățenii, prin toate mijloacele, să salvgardeze statul de drept, democrația, să garanteze pacea socială și respectarea valorilor esențiale”, a declarat Klaus Iohannis.
Ca și cum nimic din ceea ce se întâmplă în imediata sa apropiere nu este realitate. Nici atacurile dovedite ale protocoalelor secrete asupra drepturilor și libertăților omului, nici descoperirile halucinante ale unor procese penale truncate, astfel încât românii să ajungă victimele poliției politice, model 2014-2019, poliție pe care Klaus Werner Iohannis se pare că a cauționat-o cu bună știință. Și, atunci, cine ne dă dreptul să sperăm că epoca fascismului nu se va întoarce, când de fapt el, președintele, este unul din cei care au adoptat-o, făcându-se că ea nu există, că răii nu sunt cei care o folosesc, ci cei care au descoperit-o!Atenție, se închid ușile! Cine rămâne în afară, este salvat!
ADI CRISTI
