DREPTUL DE A RESPIRA LIBER SAU LIBERI

Dacă ar fi să luăm exemplu de la Bruxelles, pentru lucrurile bune, atunci când acestea sunt la îndemâna noastră, nu putem să nu observăm o topire a neîncrederii, care ne-a trimis în ultimul timp în corzile electorale ale alegerilor pentru Parlamentul European. Liderii încă ai Europei, care mai au cinci luni de mandat, dintr-o dată au devenit Făt Frumos și Alba ca Zăpada, încercând să mângâie și să sărute mâna doamnei Viorica Vasilica Dăncilă, de parcă primul ministru al României ar fi Zâna cea Bună sau cine știe ce star rock, de numele căreia este legată o anume melodie nemuritoare.

Vizita post-alegeri europarlamentare la Bruxelles a premierului Viorica Dăncilă a dat un nou ton la cântec, chiar dacă acesta încă nu este auzit de președintele Klaus Werner Iohannis, mult prea blocat în proiectul său, acela de a construi o nouă majoritate politică în actualul Parlament al României.

Președintele nu este interesat vizibil de reacția liderilor europeni, chiar și numai pentru că aceștia își consumă ultimele clipe ale mandatului lor în fruntea Europei. Klaus Werner Iohannis este mult mai interesat și mult mai lansat în lupta pentru consolidarea pozițiilor câștigate mai ales la Referendumul din 26 mai 2019, mai ales acest ascendent în fața unui electorat care a erupt și care dă semne vizibile că nu va renunţa chiar atât de ușor. Premierul Viorica Dăncilă, chiar dacă i-a plăcut sau nu, a fost nevoită să de distanțeze de ”oamenii lui Liviu Dragnea”, încercând să construiască o nouă față a social-democrației, scăpată de ambițiile liderului maxim, de interesele care de mult nu mai erau ale unui electorat interesat de ceea ce se întâmplă cu el.

Se lucrează acum la moțiunea de cenzură în care președintele Klaus Werner Iohannis își pune toată speranța de a scăpa mai repede de alianţa politică PSD-ALDE. Chiar dacă apr verigile slabe ale acestei alianţe, cum ar fi UDMR, actuala majoritate parlamentară încă este indestructibilă, greu de învins, chiar dacă liberalii lui Ludovic Orban visează ca și realizată distrugerea prin spulberare a ”ciumei roșii”.

Mult mai echilibrați în proiecte par a fi useriștii, care nu se limitează la resturi, el mizând pe organizarea alegerilor anticipate, chiar dacă acestea nu vor putea fi organizate din cauză de cadru legislativ, în actuala formulă pe care legea o prevede.

O astfel de tensiune, firească într-o democrație, are șanse majore să dispară în momentul în care votul asupra moțiunii de cenzură va fi dat. Indiferent de rezultate nu ne va mai rămâne decât să încetăm hârâiala, să ne dăm seama că drum înainte există doar dacă mersul nostru este înainte și nu o întoarcere, nu o retragere, nicidecum o abandonare a proiectelor care  ne-au adus până aici. Aceasta este singura noastră șansă de a exista, indiferent de ceea ce se poate întâmpla astăzi la votul moțiunii de cenzură, mult mai importantă ea în sine, ca procedură, decât ca finalizare a votului.

Dacă ar trebui să judecăm pragmatic, doar pentru salvarea în viitorul imediat al PSD, de exemplu, atunci acesta ar trebui să lase ca moțiunea de cenzură să treacă, să-i lase la guvernare pe cei din actuala opoziție, care prin neștiință și mai ales prin foamea pe care o reclamă au toate șansele unei compromiteri totale, de genul Partidului Democrat, aflat atunci, surprinzător, sub conducerea strategului și a animalului politic, Traian Băsescu. Acum, nerăbdarea lui Klaus Werner Iohannis de a ajunge cât mai repede la ”guvernul său” îl poate vitregi nu numai de noul mandat prezidențial, cât mai ales îl poate lăsa și fără caricatura sa de partid, condus de Ludovic Orban.

Dacă Ludovic Orban ar avea creierul activat și și-ar da singur seama , fără ca altcineva să-i deseneze, ce se poate întâmpla cu un lider politic ce a pierdut partidul din câmpul său vizual, ar observa marea capcană în care riscă să cadă, în momentul în care ar ajunge la guvernare cu actuala majoritate politică fragilă, dată de alegerile parlamentare din 2016. Capcana poate veni chiar din mâna preşedintelui Klaus Werner Iohannis, cel care își imaginează că ar putea să fie și el un Traian Băsescu care să găsească o soluție imorală, și să-l desemneze pe Mihai Tudose, lider al Pro România, candidat pentru funcția de prim ministru!

Totul trebuie citit în cheia scenariilor ce nu mai pot fi ocolite, ce nu mai pot fi doar contestate. Avem nevoie de aer.De mult aer care să ne asigure dreptul de a respira liber sau liberi.

ADI CRISTI